John Polkinghorne și reglajul fin al Universului

John Polkinghorne, fizician teoretician și preot anglican, este de părere că: „Reglajul antropic fin este prea remarcabil pentru a fi respins ca fiind un simplu accident fericit”. Și, bineînțeles, nu este singurul. Despre ce înseamnă reglaj/acord fin al Universului (fine tuning) am mai discutat cu ceva timp în urmă. Reluând, pe scurt, ideea (unora) este că sunt prea multe coincidențe în cosmologie/fizică, referitoare la unele constante fundamentale ale universului, care dacă nu ar fi avut valorile pe care le au, viața pe Pământ (și, evident, în primul rând omul — de unde și termenul antropic) nu ar fi fost posibilă, pentru a le pune exclusiv pe seama întâmplării (fericite). Altfel spus, intervenția divină este de neocolit. Exemple de asemenea constante pot fi găsite în Wikipedia.

Replica mea la toate aceste „coincidențe” este următoarea. Să ne imaginăm că John (nu spun neapărat Polkinghorne) a câștigat lozul cel mare la loteria americană (sau britanică). Dacă loteria este cea clasică, la fel ca și în România, 6 din 49, tot din Wikipedia aflăm probabilitatea de a câștiga: 1 la 13.983.816. Înainte de a juca la loterie, privind din afară, neimplicat personal în „sistem”, John probabil că își zice: N-are niciun rost să-mi pierd timpul, prea e mică probabilitatea de a câștiga. Dar iată că John s-a trezit peste noapte, nici el nu știe cum, că a câștigat the big jackpot. Și atunci, cu siguranță va zice (ținând cont și de înclinația sa de a respinge întâmplarea): Numai Dumnezeu putea face minunea asta! Paralela își are limitele ei: în sistemul de loterie, John are intenția/dorința de a câștiga; în marea loterie a Universului, nimeni nu are și nici nu a avut vreodată vreo intenție. Doar că Universul a avut de partea sa (aproape) o veșnicie. Veșnicia are atuul perseverenței și pe cel al absenței oricărei descurajări în caz de eșec.

(Articol publicat inițial, în iun. 2020, pe blogul WordPress „Impresii și opinii”, desființat)