„Democrația corporatistă” și butonul nuclear

Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva nou. Poate doar extensia și locurile cu „cuibărire” să fie noi. Cu adevărat nou însă este al doilea mandat al lui Donald Trump (deși nici cu primul nu mi-e rușine!), care mi se pare că vrea cam ceea doreau și comuniștii către sfârșitul Războiului Rece: „O nouă ordine mondială”. Deosebirea dintre cele două noi ordini este că nimeni nu lua în serios noua ordine comunistă fiindcă știam cu toții că Blocul sovietic nu are destulă putere tehnologică, nici militară. Și că ideologia lui nu era doar falsă ci și, în ultimă instanță, sterilă. „Noua ordine” americană, în schimb, are posibilități reale — și asta mă îngrozește. Americanii au și tehnologia și capitalul și, mai nou, și ideologia.

Recent am aflat de Peter Thiel, un miliardar american, intelectual și ideolog al capitalismului, care vede democrația „clasică”, liberală, drept o piedică pentru adevărata libertate și pentru „dezvoltarea accelerată”, pe care le poate asigura doar corporatismul. Transpunerea în practică a acestei noi ideologii o vedem în plină și furibundă acțiune la Trump și la grupul de miliardari care îl susține. Din oportunism, din convingere, nu e foarte clar. Musk este unul din „gașca” lui Trump, și pare nu oportunist ci de-a dreptul fanatic. Ce poate fi mai periculos decât asocierea fanatismului cu potența financiară extremă?

Aud că Peter Thiel (și poate și alții) sunt pe cale să înființeze în diverse state, în Australia printre altele, un fel de enclave, unde ei, miliardarii, puternicii lumii, să se izoleze de restul lumii și să pună de-un nou curs al istoriei.

Unii sunt de părere că acel departament înființat special pentru Musk, de optimizare a structurilor guvernamentale, nu-i decât o formă mascată de distrugere a vechiului sistem, ceva asemănător cu nihilismul de odinioară. Deosebirea, iarăși, dintre nihilismul „clasic” și cel modern, trumpist, ar fi că cel vechi era propovăduit de o mână de zurbagii sângeroși. Pe când noul nihilism, dacă se dovedește adevărat că se înfiripă, va avea în mână puterea nucleară.

Totdeauna m-am mângâiat cu gândul că butonul nuclear e păzit de forțe raționale. Am început să mă îndoiesc de buna păzire a butonului nuclear de când cu Putin și cu dementele și numeroasele sale amenințări. Mi-am zis însă că de partea cealaltă stă de strajă rațiunea Americii.

Acum însă, după ultimele năzbâtii ale noului (vechi) instalat la Casa Albă, șî mai ales după eșecul de ieri, 28 februarie, al convorbirii dintre Trump și Zelenski în vederea încheierii unui acord de pace în Ucraina agresată de Rusia (și adăugând înverșunarea cu care Trump și Vance s-au repezit să-l reducă la tăcere — golănește — pe președintele ucrainean), m-am întrebat pentru prima oară dacă poziția vădit pro-rusă a lui Trump nu este un semnal îngrijorător că butonul nuclear începe să devină accesibil fanatismului. Fiindcă doi fanatici sunt pe cale să-și dea mâna. Ambii cu butoane nucleare.

Discutam zilele trecute cu IA despre slăbiciunile democrației liberale clasice, care pare sensibilă la manipulare de pildă, la accesul necontrolat al tuturor la jocurile puterii, indiferent de educație, merite, de puterea de judecată și de expertiză, ca să nu mai vorbim de corupție. Acum ne aflăm în fața alternativei opuse, încă și mai periculoase, cred, a democrației iliberale, care favorizează puterea super-elitelor, cu varianta sa mai recentă — iată — „democrația corporatistă”, mă rog, „social democrația”.

Dumnezeu știe ce mai e și asta.