Frustrarea la români. „Răul cel mai mare”

Tocmai am ascultat la radio emisiunea lui Cătălin Striblea, „România în direct”. Un ascultător stabilit în Germania, unde lucrase în construcții, a anunțat că se întoarce în România pentru că situația economică a Germaniei este în declin, cererea de case de lemn — domeniul lui — a scăzut drastic și de șase luni ascultătorul respectiv este în șomaj. Va încerca să deschidă un start-up și se întreba de unde să facă rost de fonduri. Cu alte cuvinte, părea decis să nu se lase dus de val ci să lupte. Cum însă subiectul emisiunii era intenția de vot la alegerile prezidențiale din luna mai, ascultătorul a făcut următoarea declarație: Știu că până acum exista obiceiul să se voteze „răul cel mai mic”. Ei bine, de data asta, eu am să votez „răul cel mai mare”, adică pe Călin Georgescu. Atât realizatorul emisiunii, cât și eu am rămas perplecși.

Așadar, ascultătorul nostru, după șase luni de șomaj și un eșec profesional major, era frustrat. Mi s-a părut clar că intenția lui de vot se reduce la un joc de cuvinte: nu „răul cel mai mic”, ci „răul cel mai mare”, asta am să v-arăt eu vouă, români care m-ați obligat să părăsesc țara cu ani în urmă, și voi, germani nerecunoscători, care nu-mi mai dați de lucru după ce v-am făcut atâta bine construindu-vă timp ani de ani zile case de lemn! Dincolo de jocul de cuvinte nu se află nicio rațiune. Doar frustrarea.

Frustrarea îi face pe unii să voteze Călin Georgescu, iar pe alții, foarte frustrați, să se sinucidă. Acum câțiva ani, în zona unde locuiesc s-a petrecut un groaznic accident de mașină: un brașovean dezamăgit în dragoste a decis să-și pună capăt zilelor; dar cum? Nu intrând într-un stâlp sau într-un copac de pe marginea șoselei, ca să moară doar el. Ci intrând, cu viteză accelerată, într-o altă mașină care venea din sens opus, cu cinci persoane în ea. Toți au murit, atât sinucigașul cât și cei cinci oameni din mașină, care n-au avut timp nici să-nțeleagă ce li se-ntâmplă.

În 2015, un pilot german (de fapt copilot), cunoscut cu depresii frecvente, a profitat de ieșirea la un moment dat a pilotului din cabină, a blocat cabina și a prăbușit avionul în Alpii Francezi. Toți cei 150 de pasageri au murit, inclusiv copilotul deprimat. Deprimat? Cu siguranță frustrat, foarte probabil tot în dragoste. Altfel spus, depresia duce fie la votarea lui Georgescu, fie la catastrofe auto, respectiv aviatice.

La ultimul sondaj de opinie făcut de AtlasIntel, Georgescu a crescut în intențiile de vot ale românilor la 38%. Se pare că românii sunt din ce în ce mai frustrați. Iar cineva, „acolo”, se pare că le servește nonstop motive de frustrare, știind foarte bine, din studii aprofundate (întreprinse de FSB?), că stările negative conduc la un vot „de răzbunare”. Poate că în Suedia sau în Norvegia, astfel de stări negative — îmi închipui — ar fi ceva mai greu de indus, sau, dacă ar fi, să zicem, induse, n-ar avea consecințe atât de dezastruoase. Dar noi românii — de! — suntem un popor „impulsiv”, cu temperament „latin” — nu știu cum stăm cu IQ-ul. (Se pare că nu prea grozav.) Iar oprobriul public („ești nebun! ești iresponsabil!”) se pare că ne îndârjește și mai tare. Aparent, nu mai e nimic de făcut.

După toate astea, se pare că și eu sunt frustrat! Să cu cumva să mă bată gândul să votez cu Georgescu! Ptiu, drace!