A spune „așadar” sau „în consecință” (sau „prin urmare”) e una, iar a spune „pe cale de consecință” e cu totul alta. În primul caz este destul de probabil ca enunțătorul să se înșele, deoarece, nu-i așa, e omenește să greșești. În timp ce în cazul al doilea, probabilitatea de eroare e mult mai mică. Într-un text juridic, cel ce rostește „pe cale de consecință” se presupune că se întemeiază pe (cel puțin o) lege. Dacă-i cu număr, literă, paragraf, cu atât mai bine. Autoritatea legii nu poate fi pusă la îndoială. Dacă legea se schimbă, asta e, enunțătorul n-are nicio vină. Atât timp cât legea este/a fost în putere, ea este aceea care își pune obrazul pentru adevărul afirmației la momentul respectiv. Pentru cine iese din cadrul juridic, autoritatea locuțiunii „pe cale de consecință” se transferă automat asupra enunțului, indiferent de sferă. Orice impostură se exclude prin însăși tehnicalitatea exprimării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu