A spune „așadar” sau „în consecință” (sau „prin urmare”) e una, iar a spune „pe cale de consecință” e cu totul alta. În primul caz este destul de probabil ca enunțătorul să se înșele, deoarece, nu-i așa, e omenește să greșești. În timp ce în cazul al doilea, probabilitatea de eroare e mult mai mică. Într-un text juridic, cel ce rostește „pe cale de consecință” se presupune că se întemeiază pe (cel puțin o) lege. Dacă-i cu număr, literă, paragraf, cu atât mai bine. Autoritatea legii nu poate fi pusă la îndoială. Dacă legea se schimbă, asta e, enunțătorul n-are nicio vină. Atât timp cât legea este/a fost în putere, ea este aceea care își pune obrazul pentru adevărul afirmației la momentul respectiv. Pentru cine iese din cadrul juridic, autoritatea locuțiunii „pe cale de consecință” se transferă automat asupra enunțului, indiferent de sferă. Orice impostură se exclude prin însăși tehnicalitatea exprimării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De ce n-a primit Kundera Premiul Nobel
O informație dintr-un articol semnat de Cătălin Tolontan, dedicat comemorării a 25 de ani de la moartea ziaristului Ioan Chirilă, ne trimit...
-
Care este deci revoluția neterminată a lui Einstein? E vorba de unificarea fizicii cuantice cu spațiul-timp și — doi — de înțelegerea fizici...
-
Întâmplător, mi-au căzut ochii pe David Lodge, cu al său Bărbat făcut din bucăți (pe care m-am apucat să-l citesc). Aflu din biografia sa c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu