A spune „așadar” sau „în consecință” (sau „prin urmare”) e una, iar a spune „pe cale de consecință” e cu totul alta. În primul caz este destul de probabil ca enunțătorul să se înșele, deoarece, nu-i așa, e omenește să greșești. În timp ce în cazul al doilea, probabilitatea de eroare e mult mai mică. Într-un text juridic, cel ce rostește „pe cale de consecință” se presupune că se întemeiază pe (cel puțin o) lege. Dacă-i cu număr, literă, paragraf, cu atât mai bine. Autoritatea legii nu poate fi pusă la îndoială. Dacă legea se schimbă, asta e, enunțătorul n-are nicio vină. Atât timp cât legea este/a fost în putere, ea este aceea care își pune obrazul pentru adevărul afirmației la momentul respectiv. Pentru cine iese din cadrul juridic, autoritatea locuțiunii „pe cale de consecință” se transferă automat asupra enunțului, indiferent de sferă. Orice impostură se exclude prin însăși tehnicalitatea exprimării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
<em>Călătoria</em> [neterminată a] <em>minții</em>, de Ogi Ogas și Sai Gaddam
Încearcă autorii să explice cum funcționează conștiința: „Cartelul conștiinței nu e nici întâmplător, nici emergent. Cartelul însuși (la f...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu