nu departe de stradă,
nu departe de curțile dosnice
Surpriză. Rugii știau —
eu, doar eram nepregătit
În miezul rugilor ninși,
în noaptea surprizelor
Ascunși, spiridușii verii
s-au prefăcut în spiriduși ai iernii
Prima zi de iarnă.
Aș putea să le văd scufiile
cu clopoței de-argint
Dar pentru asta
ar trebui să dau la o parte
ramurile
cu puf de zăpadă
Mă mulțumesc, atunci,
doar cu clinchetul
clopoțeilor
Și, pe aleea-nzăpezită,
mă-ndrept către stradă
Către vârsta a doua.
Și-apoi a treia
Și-apoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu