(31 decembrie 2018)
Un personaj de-al meu, pe care aproape că l-am scris deja, spune: Fiecare om are în viaţa lui o poveste. Tu ai fost o poveste în viaţa mea. Poate chiar povestea vieţii mele... Te întrebi, poate, dacă am rămas c-un regret. Ce să-ţi spun? Da. În general rămânem cu un regret. Acela că trăim într-o lume unde poveştile se risipesc... „ca spuna-n apă şi ca fumu-n vânt”. Dar în lumea în care trăim poveştile sunt pentru clipe uşoare, nu pentru clipe grele. În clipele grele poveştile nu ne sunt de niciun folos. Tu n-ai fi fost, oricum, o poveste pentru clipe grele.
Asta va spune personajul meu, de va fi să se-nfiripe vreodată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Scrisoarea primăriței din Câmpina către ministra mediului, Diana Buzoianu
Cum o citesc eu Primărița din Câmpina, pesedista Irina Mihaela Nistor, i-a trimis ministrei mediului, pădurilor și apelor o scrisoare — „...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Doar câteva gânduri (fără I.A. nu se mai poate!) Eu : Deci, cum e cu mecanica everettiană?... Eu, experimentator, am un fascicul de electr...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu