(31 decembrie 2018)
Un personaj de-al meu, pe care aproape că l-am scris deja, spune: Fiecare om are în viaţa lui o poveste. Tu ai fost o poveste în viaţa mea. Poate chiar povestea vieţii mele... Te întrebi, poate, dacă am rămas c-un regret. Ce să-ţi spun? Da. În general rămânem cu un regret. Acela că trăim într-o lume unde poveştile se risipesc... „ca spuna-n apă şi ca fumu-n vânt”. Dar în lumea în care trăim poveştile sunt pentru clipe uşoare, nu pentru clipe grele. În clipele grele poveştile nu ne sunt de niciun folos. Tu n-ai fi fost, oricum, o poveste pentru clipe grele.
Asta va spune personajul meu, de va fi să se-nfiripe vreodată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
<em>Călătoria</em> [neterminată a] <em>minții</em>, de Ogi Ogas și Sai Gaddam
Încearcă autorii să explice cum funcționează conștiința: „Cartelul conștiinței nu e nici întâmplător, nici emergent. Cartelul însuși (la f...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu