(31 decembrie 2018)
Un personaj de-al meu, pe care aproape că l-am scris deja, spune: Fiecare om are în viaţa lui o poveste. Tu ai fost o poveste în viaţa mea. Poate chiar povestea vieţii mele... Te întrebi, poate, dacă am rămas c-un regret. Ce să-ţi spun? Da. În general rămânem cu un regret. Acela că trăim într-o lume unde poveştile se risipesc... „ca spuna-n apă şi ca fumu-n vânt”. Dar în lumea în care trăim poveştile sunt pentru clipe uşoare, nu pentru clipe grele. În clipele grele poveştile nu ne sunt de niciun folos. Tu n-ai fi fost, oricum, o poveste pentru clipe grele.
Asta va spune personajul meu, de va fi să se-nfiripe vreodată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu