S-au adunat de-a lungul anilor părți din lucrările mele literare, pe care le-am scos din textele finale ca fiind redundante, „burți”. De unele din ele, cele mai multe, am vrut să mă descotorosesc rapid și definitiv, și le-am șters. De altele nu m-am îndurat să mă despart și le-am păstrat într-un fișier, „Rămășițe”: cine știe, poate prind bine. Cândva.
Recent, le-am răsfoit. Unele, vechi de ani de zile. Am mai șters din ele, dar nici de astă dată pe toate. Ar putea fi, într-adevăr, mi-am zis, amorse pentru lucrări noi, închegate. Ar putea fi?
Dar am avut un vis. Se făcea că trebuia să aleg din dulap o farfurie curată. Le luam pe rând dintr-un vraf și constatam cu stupoare că toate sunt nespălate. Și mă minunam: cum, eu, cel atât de meticulos, să fi pus în dulap farfurii nespălate? Pe deasupra, erau și desperecheate, nu erau două la fel.
Dimineață, după ce m-am gândit un pic, m-am dumirit: farfuriile nespălate din dulap erau lucrările mele puse la păstrare, rămășițele. Arătau oribil.
Spre deosebire de specialiști, psihiatri și psihologi, care am auzit că, mai nou, îl contestă, eu cred în Freud. Cel puțin în metoda sa de a interpreta visele. Am verificat-o de atâtea și atâtea ori.
Așa că asta ar trebui să fac: să mă descotorosesc de „rămășițe” odată pentru totdeauna. Dar, să vedem, mă îndur?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu