Pe marginea romanului Iosif și frații săi, de Thomas Mann, vol. I

(27 iunie 2020)

Iosif este fiul preferat al lui Iacob, născut de soția sa Rahila, „cea adevărată” — ulterior, la nașterea ultimului fiu, plecată dintre cei vii —, căci ceilalți fii îi are cu cealaltă soție, cea strecurată de către socru în iatacul său printr-un șiretlic, și cu două slujnice. Fiind preferatul mărturisit al tatălui (ceea ce, fie vorba între noi, e un viciu de educație!), dar și din alte motive, același Iosif este urât de moarte de aproape toți ceilalți frați.

Aceștia, după o tentativă de a se descotorosi definitiv de Iosif, profitând de anumite împrejurări îl vând unor ismailiți. Dar pe de altă parte se hotărăsc să-i spună tatălui că Iosif a murit fiind sfâșiat de o fiară. Iacob face față cu greu știrii (false). După un timp, revenindu-și cât de cât, îi vin în minte gânduri de... „clonare”. Crede că îl poate „recrea” de Iosif identic — un fel de dublură, de clonă, a fiului crezut pe veci pierdut. Dar: „Dublul nu poate fi iubit deplin decât cu o dublă iubire; face apel la elementul bărbătesc, în măsura în care este feminin, la cel feminin, în măsura în care este bărbătesc. Un sentiment patern care vede totodată în obiectul său fiul și iubita, în care se amestecă o tandrețe ce aparține mai curând dragostei materne pentru fiu, este într-adevăr bărbătesc, în măsura în care se adresează iubitei în fiu, dar femeiesc, în măsura în care fiul este obiectul ei. (...) Voi coborî în adâncuri (...) la fiul meu. Privește-mă, Eliezere — nu începe de pe acum pieptul meu să ia forme feminine? (...) Eu vreau să fiu mama. Vreau să-l găsesc și să cobor cu el afund de tot, până unde țâșnește apa vieții. (...) Se va vădi că nu l-am hrănit ci l-am zămislit... Eliezere, spuse el, pornit pe alte gânduri, care, abătute de la aspectul matern-feminin, luau o întorsătură spre falic — Eliezere, vreau să-l zămislesc din nou! Oare să nu fie posibil, să-l mai zămislesc o dată, întocmai cum a fost, chiar pe același Iosif și să-l readuc astfel de pe tărâmul morților?”
Considerații mai degrabă confuze, izvorâte, cel mai probabil, din înclinația de a-și explicita și a explica orientarea sexuală ambiguă — apropo, printre altele, de personajul Tadzio din Moarte la Veneția.