Mână liberă

(24 februarie 2020)
br> (Un personaj spune:)
br> Acum că ei nu mai sunt, cine mă poate opri să-i fac așa cum mi-am dorit dintotdeauna? Față de ei nu comit niciun păcat, dimpotrivă. Nici față de amintirea lor nu comit niciun păcat, căci amintirea lor nu-i, acum, decât lucrarea minții mele, de care dispun cu bună dreptate. Nu? Pot să-i fac mai buni, mai îngăduitori, dar și mai exigenți, mai bine informați, mai sofisticați, mai... orice — așa cum ar fi trebuit și ar fi putut, în viziunea mea, să fie. Așa că îți las mână liberă ca și eu, la rândul meu, să devin în amintirea ta mai bun, mai curajos, mai tolerant, mai înțelept. Căci, vorba povestitorului, eu atâta am putut și atâta am fost.