Jandarmii

(21 iunie 2018)

Apropo de încrederea în instituţiile de forţă ale statului...

Nu ştiu de ce, oricât m-aş strădui, nu pot să văd în acei haidamaci ai Jandarmeriei oameni devotaţi statului de drept şi democraţiei; devotaţi ordinii publice, da, poate! — fiindcă ordinea publică se poate defini în fel şi chip şi pe înţelesul tuturor. Și în avantajul unui grup sau al altuia.

Nu ştiu de ce, nu pot să văd în burtoşii spătoşi ai Jandarmeriei altceva decât oameni ostili intelectualilor fandosiţi, care se găsesc să protesteze mereu împotriva celor care lor, jandarmilor, le asigură un loc de muncă stabil şi bine plătit.

Nu ştiu de ce, nu pot să văd în încruntaţii cu tunsură regulamentară ai Jandarmeriei altceva decât nemulţumiţi că au fost aduşi din nou în Piaţa Victoriei în loc să rămână liniştiţi în sânul familiilor lor de descendenţi ai foştilor miliţieni şi securişti, unde, cu o bere în mână şi cu ochii pe Antena 3, să se poată plânge, bucurându-se de toată înţelegerea celor dragi, că vin să strige în piață, în fiecare seară, nenorociţii ăia care dracu’ ştie ce vor.