(6 octombrie 2019)
Mă îngrozesc câteodată când îmi aduc aminte cât timp am irosit la viața mea.
La începutul anilor ’70, pe când lucram la Observatorul de Fizica Atmosferei, am tradus din limba rusă volumul întâi din monografia Statisticeskaia ghidromehanika (Mecanica statistică a fluidelor), de Monin și Iaglom. 640 de pagini — o muncă enormă, realmente de Sisif. De Sisif, pentru că de ea nu s-a ales nimic. Am făcut-o la îndemnul unui coleg care voia să se documenteze în vederea scrierii unei cărți cu o tematică asemănătoare, dar nu știa rusește. Cartea fiind realmente un reper în materie: avea să fie tradusă în 1975 în Statele Unite, ultima ediție apărând în 2007.
Colegul meu n-a scris niciodată cartea pe care și-o dorise. Iar eu am rămas cu timpul irosit. Irosit, pentru că nu era domeniul meu și mă pricepeam destul de puțin în materie.
Cât timp oare să fi irosit? Un calcul simplu (și probabil simplificat) îmi arată că pornind de la premisa că traduceam în medie o pagină pe oră, ajung la 640 de ore consumate. Ce înseamnă 640 de ore? Împărțind la 8, durata unei zile de lucru, ajung la 80 de zile! Aproape trei luni. Cum însă nu lucram continuu la traducere ci în măsura timpului disponibil la serviciu, ajung la multe luni dedicate unei traduceri dovedite în final absolut inutilă.
Spre sfârșitul anilor ’80, îndemnat de același coleg, care n-a mai scris cartea cu pricina, dar se simțea cumva vinovat, am propus Editurii Tehnice să publice traducerea la care lucrasem. Ca să încerc să valorific într-un fel multele zile pierdute. N-a fost să fie nici asta. Îl cunoșteam pe Ion Iliescu, pe atunci directorul editurii, care îmi publicase anterior o broșură. Primul lui impuls a fost să accepte volumul lui Monin și Iaglom. A venit însă îndată după aceea sfatul unuia dintre șefii de secție: Nu care cumva să faceți eroarea să publicați cartea! Va rămâne nevândută. Și probabil că avea dreptate: Statisticeskaia ghidromehanika era concepută la un nivel prea ridicat pentru România anilor ’80.
...Și de-ar fi fost doar acea traducere!
Dacă n-ar fi fost toată acea muncă, ce ar fi fost în locul ei? Aș fi făcut mai mult pentru alții? Aș fi fost mai bun? Nu știu. Mă întreb.
vineri, 22 decembrie 2023
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu