Ecranul unui televizor. Transmisiunea unui meci de handbal. Cameră goală.
VOCEA COMENTATORULUI SPORTIV: După reluarea jocului, stimaţi telespectatori, echipa României domină, domină insistent. Golul pluteşte în aer, ca să spun aşa. Spectatorii prezenţi în Sala Sporturilor din oraşul Cluj–Napoca — măreaţă realizare a constructorilor noştri, dată în folosinţă cu mult înainte de termen, în cinstea celei de‑a douăzeci şi cincea aniversări a Insurecţiei Armate de la 23 august 1944 —, spectatorii, spuneam, îşi încurajează frenetic echipa. Pasele se succed cu repeziciune, jocul a devenit mai dinamic decât în prima repriză. Un jucător român este faultat... Nu‑mi dau seama cine este... Echipa noastră repune de la 9 metri. Nedelcu pasează lui Cozma şi gol! Gol, stimaţi telespectatori! A fost o acţiune de toată frumuseţea! De altfel, echipa noastră, multiplă campioană mondială, s‑a impus de fiecare dată prin rapiditatea acţiunilor sale, care au surprins echipele adverse şi au prilejuit încântarea suporterilor prezenţi în sală şi în faţa micilor ecrane. De fiecare dată antrenorii echipei române, de altfel foşti jucători de reputaţie mondială, au ştiut să „crească” o pleiadă de jucători tineri, care au împrospătat necontenit echipa noastră veşnic tânără... (Trosnete în sală. Pe terenul de joc încep să cadă bucăţi de moloz din tavan. Panică în tribune. Jucătorii fug îngroziţi. Se prăbuşeşte o grindă uriaşă stârnind un nor de praf.) Nu ştiu ce se‑ntâmplă!... (Alte grinzi uriaşe se prăbuşesc peste tribune, de unde spectatorii, cuprinşi de o panică de nedescris, n‑au izbutit să se refugieze.) Cred că se întâm...
Comutare în studio. Apare chipul zâmbitor şi senin al crainicei TV.
CRAINICA: Stimaţi telespectatori, aţi urmărit, în transmisiune directă din Sala Sporturilor de la Cluj–Napoca, finala Cupei Campionilor Europeni, între echipele de handbal ale României şi Iugoslaviei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu