Curtea unei întreprinderi de industrializare a cărnii. Furgoane frigorifice cu motoarele pornite şi uşile întredeschise. Şoferii aşteaptă în cabine, la volan, alături de însoţitorii lor. Un funcţionar în halat cenuşiu ţinând în mână un caiet cu coperte tari şi un teanc de buletine de expediţie se îndreaptă cu pas grăbit spre unul din furgoane. Se opreşte lângă cabină. Sub privirea şoferului, luând de după ureche un pix, scrie în buletinul de expediţie. Vedem buletinul de expediţie de aproape. Funcţionarul în halat cenuşiu scrie, la rubrica „Felul mărfii”, carne de viţel. Apoi, la rubrica „Destinaţie”, Marea Britanie. Se urcă pe prima treaptă a cabinei şi îi înmânează şoferului buletinul de expediţie împreună cu caietul cu coperte tari. Şoferul pune deoparte buletinul de expediţie, semnează în caiet şi îi înapoiază caietul funcţionarului în halat cenuşiu. Acesta coboară de pe treaptă.
FUNCŢIONARUL ÎN HALAT CENUŞIU: Drum bun. Şi vamă uşoară.
Şoferul salută, închide portiera şi porneşte. Furgonul se îndreaptă către poarta întreprinderii, unde bariera se ridică permiţându‑i să iasă.
Funcţionarul în halat cenuşiu trece la alt furgon. Vedem buletine de expediţie completate, apoi înmânate şoferilor, semnăturile acestora ş.a.m.d. „Felul mărfii”: Carne de miel. „Destinaţia”: Franţa... „Felul mărfii”: Purcei de lapte. „Destinaţia”: R.F. Germania... „Felul mărfii”: Pui de baltă. „Destinaţia”: Italia...
Furgoanele se pun în mişcare unul după altul, urmând acelaşi traseu, către poarta întreprinderii. Apoi în stradă.
Faţada unui magazin alimentar în centrul Bucureştiului. O maşină albă, marca Volkswagen 1500, parchează printre alte maşini deja parcate. Coboară un bărbat între două vârste, la costum, cu cravată. Intră în magazin. Se îndreaptă către lada frigorifică pentru carne. Lada frigorifică este goală. Alţi cumpărători se perindă pe lângă lada frigorifică, fiecare aruncând o privire înăuntru fără a se opri, după care se îndreaptă către ieşire... Sub privirea plictisită a unei supraveghetoare... Bărbatul coborât din maşina albă se întoarce să mai arunce o privire în lada frigorifică: poate n‑a văzut bine.
VOCE DE BĂRBAT: Toma?... (Este un prieten, ANDREI, cam de aceeaşi vârstă, tot la costum şi cu cravată.) Salut!
TOMA: A, Andrei! Salut!
ANDREI (arată spre lada frigorifică goală): Şi tu tot cu...?
TOMA: Tot cu...
ANDREI: Unde dracu’ ai dispărut? O lună de zile te‑am tot căutat la telefon!
TOMA: Şi după aia ai renunţat.
ANDREI: Păi, renunţăm, ce dracu’ să facem! Unde ai dispărut?
TOMA: M‑am mutat.
ANDREI: A! grozav! Casă proprie?
TOMA: Păi, da... Proprie, sigur.
ANDREI: Îţi merge bine...
TOMA: Destul de bine.
ANDREI: Şi... maşină?
TOMA: Mi‑am cumpărat şi maşină.
ANDREI: Şi eu mi‑am cumpărat. Tu ce marcă ţi‑ai luat?
TOMA: Un volkswagen 1500. L‑am găsit de ocazie. Tu?
ANDREI: Eu, Dacia 1300. Ce naiba să fac... Laolaltă cu muritorii de rând.
TOMA: Poate ne vizitaţi într‑o zi. Veniţi să ne vedeţi casa.
ANDREI: Ai telefon?
TOMA: Da.
ANDREI: Parcă ultima oară n‑aveai.
TOMA: Păi, progresăm, nu?
ANDREI: Atunci, mă suni tu? Mai ai numărul meu de telefon?
TOMA: Da... Cred că‑l mai am... Pentru orice eventualitate, notează şi numărul meu.
ANDREI: E‑n regulă. (Îşi scoate carneţelul de telefoane.) Mai avem vreo treabă pe‑aicea?
TOMA (aruncă o privire către lada frigorifică): Păi nu cred că mai avem. Tu mai ai vreo treabă? (Râd amândoi. Se îndreaptă spre ieşire.)
Iată‑i pe trotuar, în faţa magazinului. Andrei notează numărul de telefon al prietenului său. Mai schimbă câteva cuvinte apropiindu-se de volkswagen‑ul lui Toma. Acesta îi arată lui Andrei maşina sa. Dacia lui Andrei se află parcată chiar alături. Râd, bine dispuşi, îşi strâng mâna, apoi fiecare se urcă în maşina sa.
Aşezat la volan, Toma porneşte motorul. Aruncă o privire în stradă. Şi tresare. Privirea sa urmăreşte cu mare atenţie ceva care se deplasează pe stradă. Claxonează scurt ca să‑i atragă atenţia prietenului său. Andrei îl aude şi se întoarce întrebător spre celălalt. Toma, agitat, arată spre ceva prin parbriz. Andrei se uită la rândul său, foarte atent, prin parbriz. Faţa i se luminează. Face un semn că a înţeles. Volkswagen‑ul lui Toma demarează în trombă. Dacia 1300 a lui Andrei îl urmează din scurt. Amândouă maşinile pornesc în viteză în lungul străzii... Manevra lor a atras atenţia altor automobilişti din jur. Cei aflaţi deja la volan demarează şi ei în mare viteză. Alţii, aflaţi pe trotuar, sau care tocmai ieşeau din magazin, se precipită către maşinile lor. Totul seamănă cu startul într‑o cursă automobilistică de formula unu. Una după alta, maşinile demarează şi o pornesc în urma celor doi.
Cursa continuă pe câtevast răduţe din centrul Bucureştiului, după care maşinile, printre care le recunoaştem, în frunte, pe cele ale lui Toma şi Andrei, ies în Bulevardul Magheru. Încă nu se ştie ce urmăresc... Iată‑i gonind p bulevard. Apoi Şoseaua Kisseleff, Arcul de Triumf, Piaţa Scânteii, Fântâna Mioriţa.
La întretăierea cu strada Ion Ionescu de la Brad, semaforul trece pe culoarea roşie. Maşinile opresc una după alta. Se aşteaptă la stop. Numărul maşinilor a crescut la câteva zeci. Geamuri coborâte, şoferi agitaţi care scot capul pe fereastră sau întredeschid portierele. Întrebări pornesc de la unul la altul, începând din coada convoiului, unde se ştie cel mai puţin, către „avangardă”, unde se presupune că se ştie mai mult. Totul se aseamănă cu Parabola orbilor lui Pieter Bruegel cel Bătrân. „Care‑i treaba?” „Ce s‑a‑ntâmplat?” „Nu ştiu nici eu.” „Păi n‑aţi întrebat?” „Trebui’ să‑ntrebăm!”„Se p are că...” „Unde se duce?” „L‑aş întreba eu da’ pot să ies de‑aicea?” „Cineva care‑i mai în margine.” „Unde se duce?” „Unde?” „Încă n‑am aflat.” „Să‑ntrebe cineva, ce dracu’!”... O maşină de lângă axul şoselei taie banda continuă, intră pe contrasens şi înaintează către capul coloanei. Acum devine vizibil ceea ce urmăreau: un furgon frigorific, primul oprit la semafor, pe care stă scris: CARNE.
Maşina de pe contrasens a ajuns în dreptul cabinei furgonului. Şoferul maşinii se întinde către locul din dreapta şi, cu chiu cu vai, reuşeşte să‑l roage, prin semne, pe şoferul furgonului să coboare geamul. Şoferul furgonului, cu un chiştoc stins în colţul gurii, îi face hatârul.
ŞOFERUL MAŞINII DE PE CONTRASENS (adresându-se şoferului furgonului): Unde o duceţi?
ŞOFERUL FURGONULUI: La Ploieşti.
Răspunsul este auzit şi de alţi automobilişti din apropiere. Vestea se răspândeşte cu iuţeală către coada convoiului de maşini: „La Ploieşti! La Ploieşti! La Ploieşti! Carne la Ploieşti!...”
Semaforul trece pe verde.
ŞOFERUL MAŞINII DE PE CONTRASENS (adresându-se şoferului furgonului): La ce magazin?
Dar şoferul furgonului nu l‑a auzit şi a ridicat geamul. Furgonul se pune în mişcare.
Una după alta, maşinile demarează pornind‑o în urmărirea furgonului frigorific.
Şi, iată, văzută de sus, Şoseaua Bucureşti–Ploieşti, cu furgonul frigorific rulând cu viteză în direcţia Ploieşti şi cu zecile de autoturisme, în convoi compact, urmărindu‑l îndeaproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu