În România, cândva — Intermezzo Ia: S-a găsit un portofel

Continuare de aici

Bucureşti, Gara de Nord, sâmbătă dimineaţă, ora 6:47.

Trenuri vechi şi murdare trase la peroane. Lume pestriţă, mohorâtă, ţărani cu saci, soldaţi, o patrulă impozantă a Garnizoanei Bucureşti, muncitori navetişti, o patrulă neglijentă a Miliţiei, câteva figuri ceva mai spălate, călători împovăraţi cu fel de fel de bagaje (şi cu grija zilei de mâine), tineri excursionişti cu rucsacuri, băieţi şi fete, făcând notă discordantă, cu veselia lor, în tabloul apăsător al traficului de supravieţuire.

VOCE LA MEGAFOANELE GĂRII (după bine cunoscutul semnal sonor, din melodia „Glasul roţilor de tren”): Trenul personal 3001 în direcţia Ploieşti–Vest, Sinaia, Braşov, Sighişoara, Teiuş, Cluj, Oradea, Satu Mare pleacă peste cinci minute de la linia 12. Persoanele care i‑au condus pe călători la tren sunt rugate să coboare din vagoane.

Pe peronul liniei 12 se produce o oarecare agitaţie: din grupurile de călători şi  însoţitori aflate pe peron, în dreptul uşilor, câţiva fumători aruncă chiştoacele şi se îndreaptă spre vagoane. Alţii îşi iau rămas bun. Vreo doi, în capul peronului, târând după ei valize şi sacoşe enorme, se dau de ceasul morţii să ajungă la tren.

VOCE LA MEGAFOANELE GĂRII: Atenţiune! A fost găsit un portofel conţinând acte, douăzeci de mii de lei şi o mie cinci sute de dolari. Persoana care l‑a pierdut este invitată la Biroul de obiecte găsite.

Stupefacţie totală pe tot cuprinsul Gării de Nord. Toate feţele s‑au întors către locul unde unii ştiu iar alţii presupun — luându-se după ceilalţi — că se află respectivul birou... Vedem de aproape fel de fel de figuri de oameni simpli, needucaţi, cu priviri tâmpe (unele), aproape speriate (altele), toate cu privirile îndreptate în aceeaşi direcţie.

VOCE LA MEGAFOANELE GĂRII: Repetăm. A fost găsit un portofel conţinând acte, douăzeci de mii de lei şi o mie cinci sute de dolari. Persoana care l‑a pierdut este invitată la Biroul de obiecte găsite.

Trenul de pe peronul liniei 12 se urneşte din loc. Cei doi–trei călători care alergau să prindă trenul, opintindu-se cu bagajele lor grele, au renunţat să‑l prindă. Îi vedem rămaşi pe peron, în urma trenului care se îndepărtează, de care ei au uitat, privind tâmp în aceeaşi direcţie ca şi toţi ceilalţi.

Continuarea aici