(18 iulie 2018)
1. Cu un bilet de clasa a doua în mână, în căutarea locului scris pe bilet, străbate un tren de noapte aproape gol. În drumul său, trece printr-un vagon de clasa întâi, curat, luminat ca ziua, ispititor. Deşi ştie că în tren nu-i niciun controlor şi că nici nu va veni, omul nostru nu se opreşte decât acolo unde îşi găseşte locul.
2. Podeaua vagonului e albie de porci de coji de seminţe. Omul nostru are şi el în buzunar o pungă cu seminţe. Rupe dintr-un carnet o filă, îşi face din ea un cornet şi scuipă în cornet cojile.
3. A coborât în oraş la ora trei noaptea. Pustiu cât vezi cu ochii. La semafor, omul nostru, deși știe că nu-i niciun polițist în tot orașul, aşteaptă pe bordură, cuminte, să se aprindă lumina verde.
4. Ajuns în apropierea secţiei de votare, un individ îl acostează şi îi propune o bicicletă în schimbul votului pentru PSD. Omul nostru îi răspunde: Nu, mulţumesc, eu votez cu liberalii.
vineri, 22 decembrie 2023
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu