(18 iulie 2018)
Doi adolescenţi de vreo paisprezece–cinsprezece ani trec într-o veselie pe o alee. Sar gărduleţul spre grădiniţa înzăpezită din faţa unui bloc. Hlizindu-se, dau iama într-un omuleţ de zăpadă şi îi spulberă capul cu bocancii. Cu două zile înainte văzusem doi copii ridicându-l din puţina zăpadă care a căzut şi ornându-l cu multă fantezie. Hlizindu-se în continuare, adolescenții sar înapoi pe alee. Nu răspund la întrebarea „De ce distrugi?” Doar se hlizesc. După vreo cinzeci de metri dau colţul şi dispar pe uşa unei săli de fitness. Sală „de forţă”. Pentru ei totul e forţa.
vineri, 22 decembrie 2023
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
<em>Călătoria</em> [neterminată a] <em>minții</em>, de Ogi Ogas și Sai Gaddam
Încearcă autorii să explice cum funcționează conștiința: „Cartelul conștiinței nu e nici întâmplător, nici emergent. Cartelul însuși (la f...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu