(12 aprilie 2020)
Acum un an și ceva am început un articol în care mi-am propus să dezvolt subiectul trecutului dispărut pentru totdeauna — trecutul „mort”, i-am spus eu. Mort, pentru că protagoniștii trecutului, cei care au trăit cândva în prezent — în prezentul lor — azi nu mai sunt nicăieri. Întâlnim doar semnele pe care cei din trecut le-au lăsat pe lume, semne materiale și spirituale. Mă pregăteam să le numesc „cochilii lipsite viață”. Mă rog...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu