vineri, 18 aprilie 2025
Revoluția — „Și noi acuma ce facem?”
Am asistat în direct la prima revoluție televizată din lume — Revoluția din decembrie 1989. La un moment dat, spre final, am văzut la televizor, un grup de tineri, naivi și entuziaști, revoluționari autentici fără doar și poate, care pătrunseseră în Cabinetul 1 din Palatul CC înainte ca „acaparatorii” să apuce să se dezmeticească. Merseseră până la capăt. Așezați pe scaune, puțin dezorientați, i-am auzit întrebându-se: Și acuma noi ce facem? Nu erau zurbagii, ca revoluționarii lui Trump, care dădeau de pământ cu tot ce le ieșea în cale, în năvala lor spre Capitoliu, în ianuarie 2021, la Washington. Cei din România, din 22 decembrie 1989, erau pașnici și păreau stingheri. Se întrebau doar: Și noi acuma ce facem?
Nicio grijă, băieți! — îmi vine să le răspund... astăzi. Fructificatorii revoluției voastre sunt pe drum. Încă un pas-doi, și gata. Revoluționarul comunist cu față umană Ion Iliescu e pe-aproape — uite, cameristul Mircea Diaconu tocmai s-a aplecat peste balcon și se adresează gloatei: Faceți loc! Faceți loc! Urmează să vină cei ce or să ne conducă! ... Butonul roșu de pe „valiza nucleară” încă n-a fost apăsat pentru a declanșa operațiunea „Diversiune militaro-securistă de legitimare a noii Puteri încă n-a fost apăsat. Dar stați liniștiți: urmează — dintr-o clipă într-alta... Eșalonul doi Petre Roman, odrasla politrucului Valter Roman „apostolul lui Stalin”, care „tocmai trecea pe-acolo, întâmplător”, va fi numit foarte curând prim-ministru. Nu dintre voi, băieți, nu vă faceți griji... Vulpoiul Virgil Măgureanu, generalul Gușă, lacheul Dan Iosif, ideologul Silviu Brucan, moscovitul Militaru, sunt și ei pe-aproape. Toți cei aleși sunt pe-aproape și or să facă tot ce trebuie, cât ai bate din palme. Nu vă neliniștiți, băieți, revoluția voastră e pe mâini bune.
Unii zic că n-a fost revoluție în decembrie ʼ89 în România, că ar fost o lovitură de stat. Eu cred însă că a fost o revoluție adevărată. Așa sunt toate revoluțiile. Masele năvălesc pe scenă, strigă, urlă, se uită în dreapta, se uită-n stânga, ucid, taie, spânzură, și foarte curând apare și regizorul, ridică o mână profesionistă de atenționare, masele se mută de pe scenă în staluri și la balcoane și privesc spectacolul în continuare, până se plictisesc. Se așteptaseră la așa ceva? Nu, nici vorbă! Totul e nou-nouț. Regizorul, recuzitorul (cu ghilotina și armamentul pentru plutonul de execuție), scenograful, sufleurul, toată echipa, preiau controlul. Gata, l-au și preluat. Rolul maselor s-a încheiat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Faptă bună și/sau participare afectivă
Într-una din povestirile din volumul Efemeride , Irvin Yalom povestește despre două din pacientele sale, Astrid și Justine. Astrid a trecut ...
-
Întâmplător, mi-au căzut ochii pe David Lodge, cu al său Bărbat făcut din bucăți (pe care m-am apucat să-l citesc). Aflu din biografia sa c...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Venind de la Dresda, unde locuiește, Fiodor Mihailovici sosește la Petersburg pentru a recupera lucrurile rămase de la fiul său vitreg, Pave...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu