Idei din anii 1930 ale lui José Ortega y Gasset, perfect valabile în ziua de azi

Îl înțeleg foarte bine pe Petru Cimpoeșu pentru tentația de a fi publicat în Adevărul, în 2013, idei luate copy–paste din Ortega y Gasset, expuse în Revolta maselor (1930), cea mai populară carte a autorului spaniol. Sunt tentat la rândul meu, ca și Cimpoeșu — și grăbit, înainte de a comenta cartea — să reproduc pur și simplu fraze întregi din cartea amintită, minunându-mă doar cât de mult se dovedesc a fi valabile peste ani.

„Oricine își poate da seama că în Europa au început, de câțiva ani, să se petreacă «lucruri ciudate». Ca să dau un exemplu concret de asemenea «lucruri ciudate», voi cita anumite mișcări politice, ca sindicalismul și fascismul. Să nu spună careva că par ciudate doar pentru că sunt noi. Entuziasmul europeanului pentru inovație este atât de înrădăcinat în el, încât 1-a făcut să dea naștere celei mai tulburi istorii din câte se cunosc. Să nu se atribuie deci ciudățenia acestor fapte noutății lor, ci aspectului foarte ciudat al acestor noutăți. Sub speciile sindicalismului și fascismului, apare, pentru prima oară în Europa, un tip de om care nu vrea să dea explicații și nici nu vrea măcar să aibă dreptate, ci care, pur și simplu, se arată hotărât să-și impună opiniile. Or, tocmai în aceasta constă noutatea, în dreptul de a nu avea dreptate, dreptatea nedreptății. Eu văd în acest lucru cea mai evidentă manifestare a noului mod de a fi al maselor, care s-au decis să conducă societatea fără a fi în stare s-o facă. Structura sufletului nou se revelează, în modul cel mai brutal, tocmai în conduita sa politică, dar explicația se află în ermetismul său intelectual. Omul mediu se pomenește că are «idei», însă nu are facultatea de a le produce. El nici măcar nu bănuiește în ce element subtil trăiesc ideile. Vrea să emită o părere, dar nu vrea să accepte condițiile și postulatele pe care le presupune actul de a-ți face o opinie. De aceea «ideile» sale nu sunt efective, ci doar dorințe legate de cuvinte, așa cum sunt cuvintele în romanțe.”

Asta, apropo de atmosfera din jurul alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului 2024, anulate de statul român și reprogramate pentru mai 2025. Potrivirile cu prezentul nu se opresc aici. Istoria se repetă? Iată că se întrezăresc și cauzele pentru care istoria se repetă, dincolo volatilitatea perpetuă a circumstanțelor: mediocritatea — mă rog, stabilitatea socială (despre care îmi propun să expun câteva idei cu proxima ocazie).