Dintr-una într-alta: De la The Denial of Death, la The Conscious Mind, de David Chalmers

...Căci trebuie să știm ce-i aia conștiință (inclusiv conștiința de sine), nu-i așa? Ceea ce nu-i deloc ușor:

„Putem spune că o ființă este conștientă dacă există ceva care să pară a fi acea ființă [din Thomas Nagel] (...). În mod similar, o stare mentală este conștientă dacă există ceva care să pară a fi în acea stare mentală. În mod echivalent, putem spune că o stare mentală este conștientă dacă are o senzație calitativă — o calitate asociată a experienței. Aceste simțiri calitative sunt cunoscute și sub denumirea de calități fenomenale sau, pe scurt, qualia. Problema explicării acestor calități fenomenale este chiar problema explicării conștiinței. Aceasta este partea cu adevărat dură a problemei minte–corp.” [Să fie bună traducerea mea? Să nu prea fie? Oricum, e pe-acolo.]

Până și IA recunoaște ca pare o exprimare „circulară”, aproape o tautologie. Ba chiar citatul Thomas Nagel este mai categoric decât autorul care îl citează, David Chalmers: „Putem spune că o ființă este conștientă dacă și numai dacă există ceva” etc. Exact ca într-o definiție din matematică. Dar, ce să-i faci? Asta e conștiința. Ceva cu totul neașteptat în univers.

Să vedem mai departe.