Dumnezeu și pronumele... ortodox

În „Istoria lui Dumnezeu” de Karen Armstrong (2009), editura Nemira a adoptat scrierea cu majusculă a pronumelui personal pentru Dumnezeu — El, Lui să-L Etc. În originalul în engleză, evident nu întâlnim așa ceva. Nici Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație al Academiei Române nu indică scrierea cu majusculă a pronumelui personal ce îl desemnează pe Dumnezeu. Dar, de! așa-i la români: cât a fost Ceaușescu, în toată presa era El — cu majusculă! Nu mai e Ceaușescu, Dumnezeu a devenit El — cu majusculă! În toată presa. Scriindu-l cu majusculă îi arătăm respect, nu-i așa? Chiar și în capitolul „Moartea lui Dumnezeu?”, chiar și când despre Dumnezeu vorbesc ateii. Poftim de îndrăznește să-L scrii fără majusculă! Te mănâncă redactorii cu fulgi cu tot!

Ce popor evlavios e românii!

(Articol publicat inițial, în nov. 2011, pe blogul WordPress „Impresii și opinii”, desființat)