Un personaj intră în scenă

(15 iulie 2019)

Pe stradă, în plimbarea mea zilnică, m-am intersectat cu o tânără necunoscută. La doar un pas după ce am lăsat-o în urmă, mi-am dat seama că ea trebuia să-şi găsească locul, ca personaj, în „Răzgândire”-a mea. Şi anume să-i schimbe cursul. Cursul şi atmosfera. Locul personajului era pe un scaun din locuinţa mea, fosta mea locuinţă, pentru prima oară revizitată după vânzare. Avea să şadă într-un colţ şi avea să-şi ridice privirea spre mine într-un mod familiar, deşi eu (adică personajul principal) n-o cunoşteam — sunt sigur de asta. Privindu-mă astfel, negreşit făcea o confuzie. Dar în felul cum mă privea aşteptând parcă ceva de la mine, nu puteam să fac abstracţie de prezenţa ei. Imediat m-a dus cu gândul la Botticelli: acelaşi păr blond-roşcat, vălurit, aceeaşi privire inocentă, aceleaşi buze cărnoase, arcuite senzual, aceeaşi carnaţie albă, proaspătă şi fragedă, aproape transparentă. Şi totuşi nu era chiar Botticelli, fiindcă în inocenţa privirii ei se insinua, pentru cine avea ochi să discearnă, un gânduleţ pervers.
Nu că aşa ar fi arătat tânăra de pe stradă, cu care mă intersectasem. Ea nu era chiar Botticelli. Privirea ei nu s-a încrucişat cu a mea şi deci prea multe gânduleţe n-am avut ocazia să remarc în ochii ei. Nici părul nu ştiu de fapt cum era fiindcă purta un capişon. Emana doar o uşoară inocenţă pe care voia să o mascheze cu un aer de mică vampă; iar între degete ţinea o ţigară. În rest — buzele, da, ce să spun, le avea senzuale şi arcuite botticellian, şi, la fel, ovalul obrazului avea gingăşia personajelor feminine ale pictorului florentin, pe vremea când perversitatea era încă — se poate presupune — doar in nuce. Doar că tenul ei era mai degrabă lipsit de transparenţă, mat şi oarecum gălbejit. Iar dacă alesese să-şi ia un aer de vampă, în parte să zicem că îi reuşea.
Şi, cum spuneam, personajul cel nou e menit să schimbe planurile, înlocuind misterul locuinţei înstrăinate printr-o nefericită tranzacţie comercială (cu toată cohorta ei de consecinţe), cu acela al erotismului omniprezent. Sau, mai degrabă, venind să se adauge celui dintâi. Să vedem ce iese.