Scenariile pentru scurt–metrajele (părţi) „Pe-un picior de plai” (I), „Furgoane frigorifice” (II), „Transmisiune sportivă” (III), „Generali la Galeria Naţională” (IV), „Pe străzile Bucureştilor (V) şi Vis (VI), publicate pe acest blog, au fost concepute acum circa 35 de ani (şi finalizate recent), fiind menite să facă parte din scenariul unui film–mozaic cu o structură inspirată de „Made in Italy”, filmul lui Nanni Loy din 1965.
părţile sunt separate de câte un Intermezzo — „S-a găsit un portofel” (Ia), apoi Ib, repetând, într-o variantă uşor diferită, tema celui dintâi; apoi „Trenuri în toate direcţiile” (IIa), cu varianta, uşor diferită, IIb; şi „La capăt de linie” (III), ultimul.
Scenariul filmului–mozaic urma să se intituleze „România ’74”, un titlu care, trebuie să recunosc, astăzi n-ar spune mare lucru, şi poate că nu era prea inspirat nici chiar pentru epoca respectivă. Oricum însă, n-aveau nicio importanţă titlul sau structura sau gradul de elaborare, pentru că scenariul nu era nicidecum destinat să devină film sub regimul comunist. După cum nu are şanse nici astăzi, dar din alte motive. Şi cu toate acestea, am scris ceea ce mai rămăsese de scris chiar şi aşa, doar pentru blog. Şi pentru că nu-mi place să încep un lucru şi să nu-l duc la bun sfârşit.
Cât despre titlu, hai să încerc totuşi unul: ÎN ROMÂNIA, CÂNDVA.
Şi dacă tot e să visăm, fie-mi permis să-mi imaginez genericele părţilor. Toate statice — desene în peniţă (să zicem), înfăţişând scene reprezentative din fiecare parte (eventual chiar scene din părţi, convertite în desen): Peisaj pitoresc cu munţi (PE-UN PICIOR DE PLAI), Platoul întins al unei întreprinderi de transport din epocă, cu furgoane frigorifice pregătindu-se de plecare (FURGOANE FRIGORIFICE), Interiorul unei săli de sport în timpul unei partide de handbal (TRANSMISIUNE SPORTIVĂ), Un grup de ofiţeri de rang înalt într-una din sălile Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România (GENERALI LA GALERIA NAŢIONALĂ), Un colţ din Bucureşti, în vecinătatea Gării de Nord (PE STRĂZILE BUCUREŞTILOR), Un bărbat în pat, pregătit să doarmă, întinzând mâna să stingă veioza de la capul patului; şi o minimă animaţie: ecran negru după ce veioza a fost stinsă (VIS).
Intermezzo-urile ar putea avea drept generice diferite colţuri din Gara de Nord, în epocă, iar titlurile vor fi: INTERMEZZO: S-A GĂSIT UN PORTOFEL (pentru primele două), INTERMEZZO: TRENURI ÎN TOATE DIRECŢIILE (pentru următoarele două), INTERMEZZO: LA CAPĂT DE LINIE (pentru ultimul).
Cât despre muzica adecvată fiecărei părţi, o las să sune în capul cititorilor, după voia fiecăruia.
Urmărirea pe blog a întregului scenariu nu este totuşi atât de anevoioasă pe cât ar putea să pară: la sfârşitul fiecărei părţi (inclusiv intermezzo-uri) există o legătură către partea următoare; iar la începutul fiecărei părţi există o legătură de la partea premergătoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu