(10 iulie 2019)
A fost doliu pe hudiţă
Treceam pe-acolo. Nu l-am cunoscut.
Să fi fost bătrân? Să fi fost tânăr?
S-au strâns câţiva. Nu-i ştiu. Nu i-am cunoscut.
Acum nu mai e doliu pe hudiţă.
A rămas să ardă o luminiţă deasupra uşii.
Nu ştiu câte zile. Dar arde.
Nu intră nimeni, nu mai iese nimeni.
Luminiţa arde deasupra uşii. Ziua. Noaptea.
Încă o zi. Nu ştiu cine numără zilele.
Le numără cineva?
Perdele sunt trase.
A rămas pe pervaz un coşuleţ de rafie.
Nu se-atinge nimeni de el. Câteva ghinde.
Câteva frunze galbele în el.
Nu le vede nimeni. Cine le-a strâns oare?
Şi de ce?
Luminiţa arde deasupra uşii.
Timpul trece. Pentru cine trece?
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Doar câteva gânduri (fără I.A. nu se mai poate!) Eu : Deci, cum e cu mecanica everettiană?... Eu, experimentator, am un fascicul de electr... -
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu