O carte din pod

(17 iulie 2018)

În podul casei pe care am cumpărat-o acum doisprezece ani am găsit o carte: Nuvele clasice polone, Editura pentru Literatură Universală, 1963, colecţia „Clasicii literaturii universale”, traducere de Cezar Petrescu (academicianul cu o singură traducere în volum, dar, cum se întâmplă de obicei, cap de listă; că, de! e „acad.”!), Elena Linţa (cu numărul de traduceri de departe cel mai mare), Ion Petrică şi Olga Zaicik.
Note puerile pentru bietul cititor român (semnate de prof. I.C. Chiţimia), care este pus la curent cu ravagiile capitalismului şi cu necazurile omului din popor, pe care i le prezintă polonezii clasici. Dar şi literatură de mare clasă. Iată un scurt fragment. „În mersul rotiţelor şi arcurilor bătrânei pendule vorbăreţe se petrecu deodată un cataclism, ca şi cum ceasul şi-ar fi muşcat limba. Se auzi un pocnet surd, frământare, foşnete şi, încet, maiestuos, jalnic, simulând vocea cucului, bătu ora zece.” (Stefan Żiromski, 1864–1925) Nu-i aşa că aminteşte de Vladimir Nabokov? Sau de Herta Müller?