„Marocco” și gândirea negativă

(27 noiembrie 2020)

Personajul principal, Lazăr — fost adolescent cu handicap locomotor, pe nume Alexandru, se trezește singur într-o lume depopulată în urma unei catastrofe cosmice despre care nu dau amănunte — pentru că țelul meu n-a fost să scriu un roman SF (editura Junimea, 2018). Cineva se întreba cum de a ajuns protagonistul singur pe lume. Recunosc că n-am făcut prea multe pentru a da explicațiile cuvenite. Totuși, cineva care își dă silința să se transpună în atmosfera romanului ar trebui să intre la bănuială, cred eu: nu cumva toată catastrofa nu-i decât închipuire bolnăvicioasă a adolescentului Alexandru? Mai nou, constat însă că închipuirea bolnăvicioasă/gândirea negativă începe să-l obsedeze pe autor! Nu doar retrospectiv, în legătură cu narațiunea din „Marocco”, ci în toate cele, în viața de zi cu zi. Ceea ce nu-i tocmai sănătos, mai ales în condițiile stresului pandemic.