(2 mai 2019)
Îmi era cunoscut încă de la şcoală desenul reprezentând Marea Adunare Naţională din Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Am luat întotdeauna ca de la sine înţelese ordinea şi alinierea perfectă a participanţilor, vizibile în poză — acele cărări/culoare printre oameni, care ar fi permis în orice moment, să zicem, deplasarea unor oficiali dintr-un punct într-altul sau evacuarea unor persoane aflate în dificultate. Dar abia azi mi-am pus întrebarea: cum de au reuşit organizatorii acea ordine ireproşabilă? Şi mai ales, cum de s-au lăsat oamenii — români totuși! — așa de ușor ordonaţi? Te pomeneşti că era rânduiala nemţească, însuşită de administraţia austro-ungară! Şi, desigur, de populaţie — cum altfel? Păi dacă adunarea ar fi avut loc în Valahia, ar fi fost o buluceală ce nu s-a mai văzut! Praful s-ar fi ales de Marea Unire a românilor...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
De ce este atât de inconsecvent Unamuno? Ne explică el însuși, în ultimul capitol din Sentimentul tragic al vieții : „Au plecat din mâinile ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu