(17 iulie 2018)
Maiakovski — care n-a fost văzut niciodată zâmbind, nici măcar în poza în care o ţine de gât pe iubita sa —, a afirmat (citez din memorie) că „nu mai avem nevoie de unchi Vania” (din Cehov!).
Încă n-ar fi nimic ca Maiakovski şi ai lui, săturându-se de unchii Vania, să nu se mai fi uitat la piesele lui Cehov, sau să nu mai fi citit din el. Partea proastă cu stalinismul a fost că și ceilalţi, cei ce îl gustau pe Cehov trebuiau să nu mai aibă nevoie de el.
Şi chiar dacă mai târziu dizgraţia lui Cehov a fost abandonată, alţi Maiakovski au continuat să hotărască, până la căderea comunismului, de ce uncheşi avem nevoie, şi de ce unchi nu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
<em>Călătoria</em> [neterminată a] <em>minții</em>, de Ogi Ogas și Sai Gaddam
Încearcă autorii să explice cum funcționează conștiința: „Cartelul conștiinței nu e nici întâmplător, nici emergent. Cartelul însuși (la f...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu