Iubire de meserie şi politică

(17 iulie 2018)

„În fond, poporul dispreţuieşte cultura deoarece vede că nu-i necesară în posturile cele mai înalte; îşi dă seama că se poate lipsi de ea. Iată de ce puterea cade în mâinile unor nevrednici. Din nenorocire, oamenii care îşi iubesc meseria şi sunt înzestraţi pentru ea nu acceptă s-o părăsească, pentru a ajunge valeţii lepădăturilor electorale. Poporul acesta ştie foarte bine că dacă iei la întâmplare un om, el nu poate în patru sau cinci luni, ba nici chiar în patru sau cinci ani, să ajungă savant, chirurg sau artist. Dar poporul ştie că primul venit poate, cu ajutorul politicii, să se instaleze într-o bună zi în fotoliul stăpânirii şi că, odată instalat în acest fotoliu, se face ascultat nu numai de valeţi, ci şi de savanţi, de chirurgi, de profesori, de generali, de artişti, de toţi cei care şi-au dat viaţa pentru a cunoaşte ceva şi pentru a face corect o anumită muncă.”
Georges Duhamel, Cronica familiei Pasquier (1933–1945)

[Cu amendamentul că există şi iubitori de meserie care nu rezistă tentaţiei puterii. Doar ce-i vezi că odată ajunşi la putere se transformă în chip miraculos în „lepădături electorale”.]