Un glob mi-a scăpat din mână în timp ce împodobeam bradul și s-a spart. Jumătatea spartă împreună cu celelalte cioburi mi-au arătat ceea ce mă fermecase în copilărie: fața interioară, lucioasă și tainică, pe care n-o mai văzuse nimeni vreodată până atunci. Niciodată un glob spart nu se va reface la loc. De aici deduc ireversibilitatea timpului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De ce n-a primit Kundera Premiul Nobel
O informație dintr-un articol semnat de Cătălin Tolontan, dedicat comemorării a 25 de ani de la moartea ziaristului Ioan Chirilă, ne trimit...
-
Care este deci revoluția neterminată a lui Einstein? E vorba de unificarea fizicii cuantice cu spațiul-timp și — doi — de înțelegerea fizici...
-
Întâmplător, mi-au căzut ochii pe David Lodge, cu al său Bărbat făcut din bucăți (pe care m-am apucat să-l citesc). Aflu din biografia sa c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu