Un glob mi-a scăpat din mână în timp ce împodobeam bradul și s-a spart. Jumătatea spartă împreună cu celelalte cioburi mi-au arătat ceea ce mă fermecase în copilărie: fața interioară, lucioasă și tainică, pe care n-o mai văzuse nimeni vreodată până atunci. Niciodată un glob spart nu se va reface la loc. De aici deduc ireversibilitatea timpului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Două sanatorii: Berghof și Torahus. Thomas Mann (<em>Muntele vrăjit</em>) vs. Knut Hamsun (<em>Ultimul capitol</em>*)
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Vechile rivalități militare franco-britanice încheiate odată cu înfrângerea lui Napoleon, reînvie pe plan lingvistic. S-ar părea că britanic...
-
Interogații ale unui „clevetitor naiv”. O schiță La începutul anilor ’80 semnele de decrepitudine a sistemului „socialist” deveniseră dej...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu