Urmând un îndemn de bun-simț scriitoricesc, încerc să nu las să treacă nicio zi fără măcar o însemnare. Că sunt departe de a reuși, e o altă poveste. Până la urmă judecăm intenția. Întrebarea este: de ce fac (sau îmi propun să fac) respectivele însemnări? Ca să mă mențin în formă, să-mi fac mâna, cum se spune? Însemnările/comentariile despre cărțile citite s-au dovedit a fi cu adevărat utile pentru a aprofunda lectura și pentru a-mi reaminti, la nevoie, cu mai multă ușurință, detalii din lecturi, pe care, altfel, le uit. Dar nu cumva motivul ultim, pe care abia dacă îl recunosc, este că vreau să „prind în ac” efemerul, să mă agăț de el? Tot așa cum oamenii — fiecare din noi — luptă cu disperare împotriva vremelniciei i-mortalizând, în fiecare zi, milioane de momente din neînsemnata lor/noastră viață pentru colecția proprie de fotografii, sau mai ales pentru Facebook?
Cum să te împaci cu efemerul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu