Calea Griviţei, zi însorită în proximitatea Gării de Nord. Trecători, grupuri de câte doi-trei stând de vorbă pe ambele trotuare. Un bărbat orb între două vârste, cu ochelari negri şi baston alb, coboară treptele dinspre clădirea gării, pipăindu-şi drumul cu bastonul. Se descurcă bine, ca şi cum ar străbate un drum bătut de multe ori. Ajunge jos pe trotuar, unde o mulţime de trecători aşteaptă la semafor, sub privirea atentă şi tăioasă a unui miliţian. Bărbatul Orb se ciocneşte de un tânăr din mulţimea celor care aşteaptă la semafor.
TÂNĂRUL (tresare iritat): Bă, nu vezi pe unde umbli?!
BĂRBATUL ORB: Nu văd. (Tânărul observă bastonul alb din mâna Bărbatului Orb; se calmează; îi atinge braţul cu un gest scurt în semn de scuze.) E roşu?
TÂNĂRUL: E curcanu’ aicea-n drum.
Lumina semaforului se schimbă în verde. Trecătorii pornesc în grabă să traverseze Calea Griviţei.
BĂRBATUL ORB: Acuma e verde?
Nimeni nu se mai află însă lângă el să-i răspundă. Bărbatul Orb traversează şi el strada. Nimeni nu-l întreabă dacă are nevoie de ajutor.
În faţa unui salon de coafură de pe latura cealaltă a străzii trei coafeze încă tinere au ieşit în pauză, fiecare cu ceşcuţa cu cafea şi cu ţigara între degete. Stau în picioare, iau câte o sorbitură, se hlizesc la trecători şi comentează maliţios dându-şi coate; şi în general se distrează de minune. Bărbatul Orb ajunge pe trotuar în dreptul salonului de coafură, după ce se poticneşte uşor de bordură; o ia la stânga de-a lungul trotuarului, în direcţia Podului Grant, fără ca vreuna din cele trei coafeze să-i dea vreo atenţie.
O COAFEZĂ: Ia uite la ăsta, parcă-i picat din lună!
Vedem un bărbat de vreo 60 de ani, cu aspect de provincial, purtând un costum decent în limitele unei sărăcii pe care nu o poate ascunde. Şi-a lăsat pe trotuar valiza, veche şi ea la fel ca şi costumul, şi, dezorientat şi timid, pare că vrea să obţină o îndrumare de la trecători. (Sau poate că cerşeşte?) Nimeni nu-l bagă în seamă.
COAFEZA (batjocoritor): Du-te tu, Cati, şi dă-i un leu.
A DOUA COAFEZĂ: Eu?! De ce nu te duci tu!
A TREIA COAFEZĂ: Da’ poate că omu’ nici nu vrea un leu! Trimite-l colo la hotel... (Arată spre hotelul Dunărea, unde — se ştia în epocă — puteai fi servit cu „fete”.) La etaj... Ştii tu! (Toate trei râd cu poftă.)
Auzindu-le hohotele deşucheate, Provincialul se îndepărtează pe trotuar în aceeaşi direcţie ca şi Bărbatul Orb. Încearcă să abordeze un trecător.
PROVINCIALUL: Nu vă supăraţi...
Trecătorul îi aruncă doar o privire neprietenoasă, face un gest iritat şi trece mai departe. Provincialul încearcă cu alt trecător.
PROVINCIALUL: Dacă nu vă supăraţi... (Trecătorul se opreşte.) Puteţi să-mi spuneţi, vă rog, dacă ştiţi, unde este strada Miron Costin?
TRECĂTORUL: Miron Costin... Aş putea să vă spun unde-i strada Miron Costin din Târgu–Frumos... Glumeam!
Intervine...
...UN ALT TRECĂTOR: Aţi întrebat de strada Miron Costin? Păi asta-i cu totu’n altă parte! E pe lângă 7 Noiembrie, pân zona aia. De la ceas mai mergi încă vreo zece minute şi se face o stradă la stânga...
PROVINCIALUL: Care ceas?
AL DOILEA TRECĂTOR: Păi... în cartieru’ Colentina. Acolo la ceas întorcea pe vremuri tramvaiele... Da’ acuma nu mai întoarce... (Alţi doi trecători li se alătură primilor, făcând cerc în jurul Provincialului, în timp ce Primul Trecător pleacă c-un gest de lehamite.) Le-a prelungit până-n strada Cornişor.
AL TREILEA TRECĂTOR: Care Cornişor, dom’le, mata nu ştii ce vorbeşti! Păi Cornişor e-n cartieru’ Pantelimon!
AL DOILEA TRECĂTOR: Eu cred că mata nu ştii ce vorbeşti! De la Cornişor mai ai două staţii şi ajungi la Fabrica de Ţevi Sudate. Şi de-acolo înc’un pic şi dai în calea ferată Constanţa.
AL PATRULEA TRECĂTOR: Păi eu am un cumnat care şade pă strada Cornişor!
AL DOILEA TRECĂTOR: Adică cum un cumnat? Un cumnat de soră?
AL PATRULEA TRECĂTOR: Normal!
AL DOILEA TRECĂTOR: Păi atunci de ce nu zici „am o soră”?
AL PATRULEA TRECĂTOR: Păi fiindcă soră-mea a plecat cu copiii. S-a mutat la frati-miu, în Corbeanca, d-aia nu zic de soră-mea.
AL DOILEA TRECĂTOR: Ei şi dacă zici că cumnatu’ matale stă pe strada Cornişor, unde-i strada Cornişor în Pantelimon?
AL PATRULEA TRECĂTOR: Nu, dom’le, e pe lângă Fabrica de Ţevi Sudate!
AL DOILEA TRECĂTOR (se uită în jur, victorios, după Al Treilea Trecător): Unde eşti, dom’le, cu Pantelimonu’? Auzi colo! Cornişor în Pantelimon!
AL TREILEA TRECĂTOR: O fi alt Cornişor, dom’le! Dracu’ să-i pieptene, că atâta le-a sucit şi-atâta le-a-nvârtit, că... Uite, de pildă strada Mioriţei! Matale ştii câte sînt cu numele ăsta? Numai eu ştiu vreo două! Problema e unde-i strada Miron Costin!
AL DOILEA TRECĂTOR: Păi cum unde-i! N-ai auzit că-i pă lângă Pădurea Andronache!
AL TREILEA TRECĂTOR: Parcă vorbeai de strada Cornişor!
Alţi trei trecători li se alătură celor dintâi.
AL CINCILEA TRECĂTOR: Strada Cornişor? Păi să vă spun eu unde vine asta. Aţi auzit de cartieru’ Dămăroaia? Că după cum vă-ncurcaţi unu’ pă altu’, habar n-aveţi de Bucureşti!
AL ŞASELEA TRECĂTOR: Normal că n-are habar! A dat cu toţii năvală-n Capitală. Că dacă-i întrebi unde s-a născut, dă din colţ în colţ!
AL CINCILEA TRECĂTOR: Da’ mata un’ te-ai născut? În Capitală? Pă strada Cornişor? Sau pă Miron Costin? Să-ţi zic eu unde cred că te-ai născut matale: în şatra de lângă comuna Ştefăneşti? Da, da! Sînt sigur! În şatră! Acolo te-ai născut! În şatră!
AL PATRULEA TRECĂTOR: Mare brânză că eşti din cartieru’ Dămăroaia! Mai bine-n sat decât la mahala!
AL CINCILEA TRECĂTOR: Am zis eu că-s din Dămăroaia? Da’ cunosc cartieru’, că am lucrat acolo, la un TAPL, pe strada Piatra Morii, chiar acolo unde se-ntâlneşte cu bulevardu’ Gloriei. Mergeam cu tramvaiu’ 24, mai aveam trei străzi pân’ la capăt, pă dreapta. Iar pă stânga era strada Miron Costin. Ce dracu’ că doar n-am uitat! Am lucrat acolo până-n ’59!
AL TREILEA TRECĂTOR: Ă-hă, să fii matale sănătos! Cinşpe ani a trecut d-atuncea!
AL DOILEA TRECĂTOR: Adică ce erai mata acolo la TAPL? Ospătar?
AL CINCILEA TRECĂTOR: Eu?!
AL DOILEA TRECĂTOR: Bucătar?
AL CINCILEA TRECĂTOR: Am eu faţă de bucătar?
PROVINCIALUL: Nu vă supăraţi...
AL CINCILEA TRECĂTOR: Păi dacă eram ospătar îţi ziceam: dom’le lucrez, sau am lucrat, la localu’ cutare! Nu la TAPL! Acolo pă strada Piatra Morii era sediul! Înţelegi matale? Unu’ din sedii. Pă raionu’ 30 Decembrie! Dacă nu ştii, nu te băga!
AL DOILEA TRECĂTOR: Pă vremuri era sectoru’ Galben.
AL PATRULEA TRECĂTOR: Pă dracu’! Era în direcţia aia. Da’ sectorul Galben nici n-ajungea până-n Dămăroaia.
AL ŞASELEA TRECĂTOR: Păi eu ce ziceam! Mahala!
PROVINCIALUL: Aş vrea totuşi...
AL CINCILEA TRECĂTOR: Vorba e cum ajunge omu’ în Dămăroaia.
AL ŞASELEA TRECĂTOR: Păi parcă ziceai că ai lucrat în Dămăroaia. Ce, ai uitat cu ce te duceai la slujbă... la TAPL-ul ăla al matale?
AL DOILEA TRECĂTOR: Ce să caute, dom’le, în Dămăroaia? N-auzi că tre’ s-ajungă în Colentina! (Se întoarce cu un aer hotărât către Provincial.) Omule, ca s-ajungi în Colentina, pă strada 7 Noiembrie, iei uite-aicea tramvaiul 26 sau 27, schimbi cu 4 şi...
AL CINCILEA TRECĂTOR: Şi ajunge la dracu-n praznic! Uite, colea, ia tramvaiu’ 24 şi te duce drept în Dămăroaia!
AL DOILEA TRECĂTOR: Păi ce, strada Cornişor e-n Dămăroaia?!
AL ŞASELEA TRECĂTOR: De tot rahatu’! L-ai înnebunit, dom’le! Nu ştie omu’ un’ să mai meargă!
Apare Bărbatul Orb.
BĂRBATUL ORB: Căutaţi strada Miron Costin?
PROVINCIALUL: Da.
BĂRBATUL ORB: Veniţi cu mine. (O porneşte în direcţia Podului Grant.)
PROVINCIALUL (urmându-l pe Bărbatul Orb): Staţi niţel. (Încearcă să-l reţină punându-i mâna pe umăr.)
Şi cum Bărbatul Orb continuă să păşească hotărât pipăindu-şi drumul cu bastonul alb, Provincialul îl urmează, cu mâna pe umărul său.
Sfătuitorii de ocazie ai Provincialului, rămaşi ţintuiţi în acelaşi loc, îi privesc perplecşi pe cei doi cum se îndepărtează pe trotuar.
Îi vedem pe Bărbatul Orb şi pe Provincial trecând cu pas alert de prima intersecţie, apoi de cea de-a doua. Bărbatul Orb se opreşte la a treia intersecţie şi arată cu bastonul său alb.
BĂRBATUL ORB: Asta e strada Miron Costin.
Bărbatul Orb se răsuceşte în loc şi pleacă. Provincialul priveşte consternat în urma sa, îşi mută privirea spre strada Miron Costin, apoi din nou spre Bărbatul Orb, căruia i se pierde urma printre trecători. Calea Griviţei pulsează de viaţă: tramvaie, camioane, trecători mai mult sau mai puţin grăbiţi — vacarmul străzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu