În piaţă, într-o zi de martie

(21 martie 2019)

Trecem printr-o piaţă mică din apropiere de casă. Vremea e închisă, în piaţă doar trei tarabe sunt deschise. Un băiat, la una din cele trei tarabe, ne recunoaşte ca pe nişte vechi clienţi ce suntem şi ne întâmpină c-un zâmbet prietenos. Nu din interes negustoresc, ci fiindcă aşa îi e firea. Ne ţine punga în timp ce punem în ea pere de culoarea aramei, pe care ne lasă să ni le alegem singuri. La fel şi cu merele. O cunoaştem şi pe maică-sa, la fel de zâmbăreaţă şi de deschisă; astăzi lipseşte de la tarabă: băiatul e destul de mare să se descurce de-acum singur. Amândoi au ceva proaspăt şi autentic. Ca să vezi! Cum se moşteneşte firea!… Am făcut oare bine că nu i-am spus cât de mult contează pentru noi atitudinea lui prietenoasă?