(8 februarie 2019)
Pe la mijlocul anilor ’90 citeam Capital şi era una din revistele cele mai serioase din România. Acum aţi ajuns un tabloid de doi bani, cu titluri cretine (şi mincinoase), à la infractorul Dan Diaconescu. N-aş fi aflat cât aţi decăzut dacă Google nu mi-ar fi băgat pe gât — un timp — ştirile voastre pe smartphonul recent cumpărat. Noroc cu opţiunea „Nu mă interesează articolele de la...”. Mizaţi pe câtă prostime e în România, da? Sper să vă cumpere cât mai curând cineva c-o fărâmă de creier şi c-o umbră de demnitate. Sau să daţi faliment.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
<em>Călătoria</em> [neterminată a] <em>minții</em>, de Ogi Ogas și Sai Gaddam
Încearcă autorii să explice cum funcționează conștiința: „Cartelul conștiinței nu e nici întâmplător, nici emergent. Cartelul însuși (la f...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu