Ed. Cartea Românească, 1990, trad. Cristina Felea.
Uneori lecturile din cărți vechi joacă feste: Ai citit-o la vremea ei, sau n-ai citit-o?
Un citat din nuvela „Jabberwohrl Cronstadt”, având drept epigraf: „Acest om, această țeastă, această muzică...”; p. 133: „Alpha-Chaud picurând-picurând; Omega-Froid muncind-muncind. Mâini, picioare, păr față, vase legume, pește: disperare, plictis, ură, iubire, gelozie, crimă... picurând, picurând. Eu, Jabberwohrl, și soția mea, Jill, și în urma noastră cohorte întregi, toți stând la jgheabul de tablă. Semințe căzute pe țeavă: pepeni tineri, dovleci, caviar, macaroane, fiere, scuipat, flegmă, frunze de salată, oase de sardele, sos Worcestershire, bere stătută urină, cheaguri de sânge Kruschen, păsat tutun de mestecat, polen, praf, grăsime, lână, bucăți de vată, bețe de chibrituri, viermi vii, grâu mucezit, lapte acrit, ulei de castor. Semințe ale risipei pierzându-se pentru totdeauna și veșnic revenind în sorbituri curate dintr-o miraculoasă substanță ce refuză să fie numită, clasificată, etichetată, sau trasă în sticle și păstrată.”
Foarte-foarte interesant: un îndemn pentru tot omul să se-apuce de scris — nu-i deloc greu; nu-ți trebuie decât un pic de tupeu. Traducătoarea vorbește în prefață de unele pasaje care „frizează kitsch-ul și lipsa de gust și de simț critic”, în timp ce altele sunt „de mare frumusețe și lirism”. Așa o fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu