Gunoierii, I

Scenariu de teatru radiofonic

Fundal sonor de mare oraş, venind de la o oarecare depărtare. Apoi, treptat, schimbare...

Fundalul sonor al unei străzi apropiate, cu zgomot de paşi, voci, maşini rare trecând... Ne apropiem de...

Un loc de joacă. Fotbal între băieţi în jur de zece ani. Un joc foarte disputat, cu pasiuni, cu respiraţii gâfâite.

BĂIAT I: La mine! Pasează la mine!

BĂIAT II: Du-te! Du-te cu ea! Petrică e liber!

BĂIAT III: În spate, bă!

BĂIAT I: La mine, bă! Aicea! Aicea!

BĂIAT II: Mariane!

BĂIAT I: Clonţule, ieşi din poartă! Ieşi la el!

BĂIAT IV: Centrează, bă!

BĂIAT III: Bă, tâmpitule, n‑auzi!

BĂIAT II: Mariane! Mariane!

BĂIAT V: A fost bordură!

BĂIAT I: Bă, prostule! Petrică!

MAI MULŢI DEODATĂ: Henţ!

BĂIAT II: Ce henţ, bă! N‑am fost cu mâna lipită? Ce henţ! Beleşte ochii mai bine!

Autobuz care se apropie.

BĂIAT IV: Maşina!

Jocul se întrerupe. Autobuz trecând pe stradă, foarte aproape.

BĂIAT I (după trecerea autobuzului, intrigat la culme): Bă, aţi văzut? Erau puşcăriaşi!

BĂIAT II: Ocnaşi!

BĂIAT III: Erau raşi în cap, bă!

BĂIAT IV: Tunşi număru’ zero! Ca tine, bă Clonţule!

CLONŢ: Ca taică-tu acu’ un an!

BĂIAT IV: Ce, bă?! (Lovitură de pumn. Bătaie între băieţi.) Ce‑ai zis?!... Ce‑ai zis, bă?!... Taică-meu, puşcăriaş?!... Poate împuţitu’ de taică‑tu!

CLONŢ: Păi ce, n‑a fost la zdup?

BĂIAT IV: Te bag în mă-ta de nenorocit!

CLONŢ: Mi‑ai rupt cămaşa!

BĂIAT IV: Îţi rup şi gura, nenorocitule!

CLONŢ: Păi ce, n‑a stat la pârnaie? N‑a stat? Vrei să zici că n‑a stat?

BĂIAT III: Hai, bă, lăsaţi‑o baltă! Mai jucăm sau nu?

BĂIAT IV: Păi tu n‑auzi, bă, ce zice de taică-meu?!

BĂIAT III: Ei, zice! Lasă‑l să zică! Ce mare scofală! Şi taică-meu a stat la puşcărie! Toţi au stat!

BĂIAT II: Ba taică-meu n‑a stat la puşcărie!

BĂIAT III: Ei, n‑a stat! Ba bine că nu!

FEMEIE ÎN BALCON: Ce‑aveţi, mă, de vă bateţi! Ce v‑a apucat! Lasă‑l în pace! Mariane, tu n‑auzi! Lasă‑l în pace, ce‑ai cu el! Petrică!... Şi mai duceţi‑vă, dracului, şi‑n altă parte! Toată ziua numa’ răcnete! Derbedei ce sunteţi! Duceţi-vă, dracului, mai încolo! Numai aicea v‑aţi găsit să vă bateţi şi să vă rupeţi hainele? Să nu vă mai prind sub fereastra mea! (Strigătele bătăuşilor se îndepărtează.) Mă doare capu’ de‑atât hărmălaie!... Câte e ziua de lungă! N‑ai pic de linişte!... Derbedei neruşinaţi! (Fereastră închisă.)

Se apropie utilitara gunoierilor. Motor în ralanti. Pubele trântite, răsturnate în maşină. Lovituri sacadate, ca de fier în pubelă.

JURCĂ (strigă): Gunoiu’!... Hai, cărpănoşilor!... Gunoiu’!... Vi‑l luăm de la domiciliu!... Bagă mâna‑n buzunar, cărpănosule! Măcar o dată la şase luni! Că noi venim în fiecare săptămână!... Nu vrea, scârţaru’!... (Pubele golite în maşină.) Hai, dom’ Mişu!... Săptămâna viitoare i‑o lăsăm plină în mijlocu’ străzii!... Sau i‑o deşert în poartă! (Bătaie cu palma în maşină.) Hai, nea Fane, mută dricu’! Hai la alţi scârţari!...

Motor ambalat. Utilitara se deplasează la următorul număr de pe stradă.

BĂIAT I (departe): Mariane! Pasează, bă! (Lovituri în minge.)

MAI MULŢI DEODATĂ: Goool!

JURCĂ (strigă): Gunoiu’! (Scârţâit de poartă.) Săru’ mâna, coană-mare. Azi ce vechituri mai ai?

COANA-MARE: N‑am, drăguţule. N‑am mai apucat să caut. Da’ tu nu te grăbeşti... Mai întreabă-mă săptămâna viitoare. Că eu uit.

JURCĂ (ridicând o pubelă): Dacă nu crăpi pân‑atuncea.

COANA-MARE: Ce‑ai zis, drăguţule?

JURCĂ: Nimica, coană-mare. Sănătate!

FANE: Hai, hai, Jurcă. Hai, că ne‑apucă seara.

Motor ambalat, portieră trântită. Utilitara se deplasează la următorul număr. Motor oprit. Portieră deschizându-se.

FANE: Hai, Gogule, nu ţi‑e foame?

GOGU: Mai bine m‑ai întreba dacă nu vreau o gură de ţuică!

FANE: Vrei... o gură de ţuică?

GOGU: Ei, nu, nea Fane, am glumit. Las’ c‑ajungem la parc...

JURCĂ (strigă): Gunoiu’! (Pubelă descărcată în maşină.) Hai, ieşiţi cu gologanii!... Strigă şi tu, Mihalache, că pe mine a‑nceput să mă doară gura.

MIHALACHE: Nimenea nu dă o lescaie, nu vezi?

JURCĂ (pubelă trântită pe trotuar): Las’ c‑o să vină vremuri mai bune.

Sirenă a Miliţiei apropiindu-se în viteză.

MIHALACHE: Vremuri mai bune! Ţine‑ţi gura, Jurcă, vine miliţia şi te umflă! Păi astea‑s cele mai bune, frate!

FANE: Vine ca vântul! Ai sfeclit‑o, Jurcă! Iute, sări în pubelă! (Râd cu poftă toţi patru.)

Maşina Miliţiei opreşte în apropiere. Alte două sirene se aud apropiindu-se. Portieră deschisă. Fluier de miliţian.

MILIŢIAN: Alo!

FANE: Da, dom’ şef, am tulit‑o‑n cabină.

MILIŢIANUL: Nu, nu! Nu‑n cabină! Luaţi‑o pe prima la dreapta. Vă opriţi la o sută de metri! Repede, executarea!

FANE: Da dom’ şef! Să trăiţi! Haideţi, băieţi.

Portiere trântite. Încercare nereuşită de pornire a motorului.

MILIŢIANUL: Haideţi, bă, ce dracu’! Vreţi să vă‑mping eu?

Altă maşină a Miliţiei oprind în apropiere. Portieră deschisă. Paşi apropiindu-se.

MILIŢIANUL: Să trăiţi, to’arăşe colonel!

COLONEL DE MILIŢIE: Mă Iancule, ce‑i cu ăştia aicea?

MILIŢIANUL: Pleacă imediat to’arăşe colonel!

COLONELUL DE MILIŢIE: Păi să plece, măi. Să nu mai stea.

VOCE MEGAFON DE PE MAŞINĂ (la o oarecare depărtare): Dacia albă, rămâi pe loc! Autocamion „Roman” albastru. Virează la stânga şi opreşte!

Motorul utilitarei de la Salubritate, care între timp a tot încercat să demareze, porneşte în sfârşit. Utilitara se îndepărtează. Portieră trântită la cel de‑al doilea echipaj al Miliţiei. Demarare intempestivă.

RADIO DE BORD: Zero–doi–patru, zero–doi–patru. Intersecţie „Bujor”, două sute.

MILIŢIANUL (vorbeşte la staţie): Unu–trei–trei, unu–trei–trei. Carosabil intersecţie „Zimbru”.

RADIO DE BORD: Zero–doi–patru, zero–doi–patru. Intersecţie „Turturele”, două sute.

VOCE MEGAFON DE PE MAŞINĂ: Urcă pe bordură! N‑auzi? Urcă pe bordură!

Cascadă de sirene, maşini apropiindu-se în mare viteză.

RADIO DE BORD: Zero–doi–patru, zero–doi–patru. Intersecţie „Zimbru”, două sute.

Sirene ale Miliţiei îndepărtându-se, urmate de maşini trecând în mare viteză.

În cabina utilitarei de la Salubritate. Zgomotele convoiului oficial s‑au îndepărtat.

FANE: S‑au cărat?

MIHALACHE (răsuflă uşurat): Maica ta Cristoase!... Vine vremurile bune! (Râsete.)

FANE: Oraş mare... Nici nu te vezi. Eşti ca o muscă. Cică „du-te mai încolo”! Un gunoi.

JURCĂ: Un gunoi, hai? (Râde nervos.). Hai mai bine să mâncăm aicea, ce paştele mă-sii! Tot ne‑a gonit de la „locu’ de muncă”!

FANE: Pe unde or mai fi bătând mingea puştii ăia?

MIHALACHE: Asta‑i grija matale, nea Fane? Ăştia se descurcă. Îi dai afară pe uşă şi‑ţi intră pe geam.

FANE: Să dea Dumnezeu... Hai să mâncăm.

Portieră deschisă. Foşnet de hârtie.

GOGU (mâncând): Oameni cu carte...

MIHALACHE: Cine?

GOGU: Curcanii ăştia.

MIHALACHE (pufneşte dispreţuitor): Mă faci să râd!

GOGU: Vezi să nu te’neci.

MIHALACHE: Oameni cu carte, curcanii, hai?

GOGU: Păi n‑ai văzut? Vorbea la radio. (Sirenă a Miliţiei apropiindu-se.) Ia uite‑i. Nici p‑aicea nu te lasă‑n pace.

Sirena Miliţiei trece pe lângă ei, îndepărtându-se.

GOGU: Scoate, nea Fane, sticla aia de ţuică, ce mai stai. (Primeşte sticla.) Aşa, nea Fane. Noroc. (Bea.) Hm... Bună la necaz.

MIHALACHE: Ce necaz?

GOGU: Aşa... Ziceam şi eu... de tot şi de toate. (Mai ia o înghiţitură.) E bună, nea Fane. De unde o ai? Din comerţu’ socialist?

MIHALACHE: Hai, fii şi tu o dată om serios!

JURCĂ: Dă şi la tetea. Noroc. (Bea.) Ce, carte!... Oameni cu carte?... Cine are nevoie de carte?... Uită-te‑n magazine. Gol! Fluieră vântu’... Ce, carte! Un chipiu pe scăfârlie, asta‑i tot! Un chipiu şi două-trei tinichele pe umăr. Şi ai tot ce vrei, ascultă la mine... Pe din dos. Ăia are acolo to’ ce vrei. Da’ nu la vedere. Du-te tu şi‑ntreabă. Ciuciu!... Azi lucrezi la Salubritate, da’ mâine mori de foame, ascultă la mine!... Asta e... Un chipiu pe cap! Dacă‑l ai, eşti om făcut!

GOGU: Cai verzi pe pereţi, Jurcă. Nu‑i de noi.

JURCĂ: De ce să nu fie?

GOGU: Păi n‑ai cazier?

FANE: Da’ ce, Jurcă a zis că dă fuga să intre la Miliţie?

GOGU: Îi umblă mintea, las’ că ştiu eu.

JURCĂ: Şi ce‑i cu asta? Dacă ai minte, îţi umblă.

GOGU: Ai văzut, nea Fane, că l‑am dibuit! Îi umblă mintea, ce mai! Da’ nu se gândeşte că ăia acolo te‑ntreabă întâi şi‑ntâi: Ai cazier? Dacă ai, du-te matale şi‑ntreabă pe la Salubritate, că poate or avea ăia un post liber p‑acolo.

JURCĂ: Depinde.

GOGU: Noroc. (Bea. După o pauză.) Vezi c‑am rămas la număru’ cinzeşpatru.

MIHALACHE (izbucneşte în râs): Ia uite ce‑l fute pe el grija! Am rămas la număru’ cinzeşpatru!

GOGU: Toate pubelele alea pline ochi până la două sute douăzeci... Stradă lungă, băga-o‑aş în mă-sa. Îţi dai duhu’. Şi acolo‑n capăt te‑aşteaptă alimentara. Poate găseşti o pereche de picioare.

JURCĂ (râde deşănţat): Desfăcute! Te‑aşteaptă pe tine, Gogule! Desfăcute, uite-aşa! Doar să‑ţi bagi...

GOGU: Eu vorbeam de picioare afumate, bă tâmpitule! Copite, sau cum dracu’ le zice. „Adidaşi”!... Hai noroc. (Bea.)

MIHALACHE: Las‑o mai moale, măi Gogule. Poate facem chef diseară.

GOGU: Mergem cu maşina, nu‑i aşa, nea Fane?

JURCĂ: Să nu trânteşti uşa prea tare când ieşi, să nu te trezeşti cu niscaiva coji de cartof în cap!

FANE: Pă chipiu!

MIHALACHE: Nu‑l are deocamdată. Noroc, sănătate. (Bea.)

FANE: Hai, că s‑a strâns muştele.

GOGU: Stai, ce te grăbeşti! Mai stai oleacă, să‑mi tihnească. (Râgâie.) Nu ni‑l ia nimenea din drum, tot acolo e, nea Fane.

MIHALACHE: Să nu‑mi zici mie Mihalache dacă nu‑i tot acolo! La cinzeşpatru. Două pubele plus o ladă de scândură, plină cu vârf. Le ştiu pe dinafară. P‑ormă vine blocu’ unde‑i avocatu’. P‑ormă vine... Om vedea cine mai iese c‑un ban în mână, băga-i‑aş în mă-sa. (Foşnet de hârtii ghemotocite.)

FANE: Ei hai, că ne‑apucă noaptea.

Portiere trântite. Motor pornit.

GOGU: A luat‑o din prima, vezi? Păi n‑avea dreptate curcanu’?

FANE: Ce dreptate avea?

GOGU: Păi putea să zică: Aha! ăştia o freacă p‑aicea dinadins! Cu gânduri ascunse!...

FANE: Ce gânduri ascunse?

GOGU: Dracu ştie! Să pună o bombă!

MIHALACHE: Să nu mai zici treaba asta nici în somn. Auzi, Gogule?

GOGU: Că din trei, cică unu‑i turnător. Şi noi suntem patru! (Râde cu poftă.)

FANE (bagă în viteză şi porneşte maşina): Nu văd ce‑i de râs. La noi la Salubritate s‑a mai văzut. Cine umblă din casă‑n casă vede multe.

MIHALACHE: Ce naiba să vezi? Că dom’ avocat mănâncă în fiecare săptămână banane?... Şi dom’ profesor, cartofi prăjiţi?

GOGU: De unde ştii că nu fierţi?

MIHALACHE: Ei, c‑o fi fierţi, c‑o fi prăjiţi...

GOGU: Da’ banane! De unde atâtea banane? (Râd cu toţii.)

FANE: Mai vezi cine intră, mai vezi cine iese... Mai auzi de‑un manifest...

GOGU: Nea Fane, matale ştii cam multe!

FANE: Ştiu, pă dracu’! Şi la ce‑mi foloseşte dacă ştiu?... Aicea am rămas. Voi coborâţi, eu tre’ să‑ntorc.

Portieră deschisă. Coboară cei trei gunoieri. Portieră trântită. Utilitara Salubrităţii face manevra de întoarcere. Fondul sonor al străzii. Ceva mai departe, băieţii jucând fotbal.

MIHALACHE: Ce vă ziceam! A trecut zavera, gata şi ăia cu mingea înapoi. Ha! Nea Fane îşi făcea griji!

JURCĂ (bate cu un fier în pubelă): Gunoiu’! (Pubelă răsturnată în maşină.)

GOGU: Şi cum rămâne cu cazieru’ ăla?

JURCĂ: Mai taci, dracu’, din gură, Gogule! Vezi, poate‑mi ies din pepeni!

GOGU: Sau poate nu te mai duci la Miliţie?

JURCĂ: Am eu planurile mele. (Pubelă târâtă pe trotuar, apoi răsturnată în maşină.) Ce, am omorât pe cineva?

GOGU: Pungăşii...

JURCĂ: N‑am omorât pe nimenea.

Jocul cu mingea se apropie iarăşi.

BĂIAT I: Bă, a ieşit din teren!

BĂIAT II: Păi n‑a fost vorba că pân’ la stâlpu’ ăla?

BĂIAT III: Lasă‑l, bă, e tâmpit! Dă‑i drumu’, pasează!

Minge lovind utilitara Salubrităţii şi în clipa următoare prinsă de Jurcă.

JURCĂ: Bă, de ce nu v‑astâmpăraţi! Vedeţi că bag cuţitu‑n ea acuşi!

BĂIAT V: Nene, te rugăm frumos. Ne ducem mai încolo.

JURCĂ: Şterge-ţi‑o d‑aicea!

BĂIAT V: Vă rugăm frumos. Nene! Vă rugăm frumos!

FANE (scurtă pauză): Hai, Jurcă, hai că ne‑apucă seara.

JURCĂ (le aruncă mingea băieţilor): Hai, luaţi‑o. Terchea-berchea ce sunteţi!

BĂIAT V: Mulţam, nene.

BĂIAT I: Pasează, bă! Hai repede!

BĂIAT II: Aut!

Jocul se îndepărtează.

JURCĂ: Văd că aveţi toţi ceva cu mine.

FANE: Ţi se pare, Jurcă. N‑are nimenea nimica cu tine.

Pubelă răsturnată în maşină. Portieră trântită. Utilitara se deplasează ceva mai încolo.