(5 decembrie 2018)
E ora când culorile toamnei se topesc
în splendoarea luminilor de neon
ale bulevardelor reci
Când emailul multicolorelor limuzine
ridică vârtejuri de frunze veştede
abandonate în rigolă
peste luciul asfaltului vineţiu
în care se răsfrâng şiragurile mişcătoare
ale luminilor roşii
E ora când asfinţitul, lucind sângeriu,
păleşte resemnat deasupra vitrinelor
luminate à giorno
unde stau încordate coliere de perle
cu luciri circeene
E ora când tihna poleită se insinuează
peste oraşul ispitit de lux
şi de adieri psihedelice
când nimeni nu contrariază pe nimeni
Când ambulanţele gonesc pentru alţii
discret, pe culoare umbrite
E ora elegantă când tinerii corporatişti
nu mai găsesc de făcut
chiar nimic.
vineri, 22 decembrie 2023
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu