Calendar cu precepte

(15 iulie 2018)

Într-un calendar cu precepte pe care l-am căpătat în dar de ziua mea am găsit următoarea povaţă: „Niciodată să nu cauţi răul în afara ta.” O povață sută la sută creștină, dar complet lipsită de simțul umorului. Atâta mi-a trebuit! Au prins să mi se deruleze în minte întâmplări din trecut, şi în niciuna din ele nu m-am mai găsit nevinovat, aşa cum tot trăsesem nădejde... Ptiu, drace! O adevărată pacoste preceptul ăsta pentru cineva care îşi imaginează că are o menire în viaţă — cât de cât!... Noroc că în acelaşi calendar am găsit şi precepte-antidot, cum ar fi: „Nu sta mult cu un prieten trist. Când te duci într-o grădină te uiţi, cumva, la buruieni? Petrece-ţi mai mult timp printre trandafiri şi iasomie.” Păi aşa mai merge! De-ajuns să înlocuiesc „trist” cu „nostalgic al comunismului”, şi deja mă simt îndemnat să mă auto-absolv de vina de a-i fi întors spatele prietenului meu căruia n-am avut răbdarea să-i explic pe îndelete de ce cred eu că regimul comunist a fost o mizerie. Iar preceptul „Învaţă să nu te împiedici de lucrurile mărunte” pur şi simplu îmi dă, parcă, aripi. Ca să nu mai spun că următorul precept, din 26 noiembrie, mi s-a părut de un haz nebun: „Dacă puşlamalele ar şti avantajele virtuţii, s-ar îndrepta.” Semnează Benjamin Franklin, pe care îl cunosc mai mult din „Vulpile în vie”, de Lion Feuchtwanger. Nu-mi amintesc să fi reieşit din roman că Franklin ar fi fost vreun hâtru. Nu exclud însă să mă fi înşelat.