Responsabilitate sau indiferență?

Când eram mic am luat parte la o excursie pe Dunăre cu vaporul. Când se întâmpla să fie ceva interesant de văzut pe un mal, toți copiii se îmbulzeau pe partea cu pricina a vasului. Căpitanul ne striga: Treceți, unii din voi, și pe partea ailaltă, că se dezechilibrează vaporul. Unii treceau, alții rămâneau.

Asta se întâmpla acum circa trei sferturi de secol. Dar abia acum mi-a venit în cap o întrebare. Cei ce treceau, dând curs apelului căpitanului, se simțeau responsabili (să echilibreze vasul), sau indiferenți (la ce era de văzut pe malul „interesant”)? Iar cei ce rămâneau, nerăspunzând la apelul căpitanului, erau pasionați (de respectiva priveliște), sau nesimțiți?

Mărturisesc că n-am un răspuns. L-am implicat și pe IA, care mi-a sugerat, corect ca-n totdeauna: Dar, în fond, ambele categorii de copii reflectă două abordări diferite față de viață: unii aleg ordinea și echilibrul, sacrificând uneori entuziasmul, iar alții se lasă purtați de dorință și moment, cu riscul de a ignora consecințele... Tu unde te-ai fi plasat în situația asta?

La care, i-am răspuns, scorțos: Poți să mă-ntrebi nu unde m-aș fi plasat?, ci unde m-am plasat? Și o să-ți răspund: Eu sunt totdeauna responsabil!... Hm! Hm!