Românii și competiția mondială dintre lexicuri

Vechile rivalități militare franco-britanice încheiate odată cu înfrângerea lui Napoleon, reînvie pe plan lingvistic. S-ar părea că britanicii nu le iartă francezilor că limba lor a fost timp de secole lingua franca a lumii civilizate (deși niciodată franceza n-a fost atât de lingua franca pe cât este engleza în zilele noastre) și atacă înverșunat cu statistici pentru a le-o plăti francezilor cu vârf și îndesat. Zilele trecute numărătoarea lexicului englez cică a înregistrat prima depășire a pragului de 1 milion de cuvinte, prin adăugarea cuvintelor „defriend”, „noob” și „chiconomics”; și că noi cuvinte se adaugă în fiecare săptămână. Mai acum doi-trei ani, i-am auzit pe englezi lăudându-se cu 500.000 de mii de cuvinte, de cinci ori mai multe decât în franceză! Nu mult după aia au numărat 750.000 de cuvinte. Iar acuma, un milion!... Bine, că „defriend”, de pildă, e totuna cu „unfriend” nici nu mai contează. Să iasă la număr! Francezii, e clar, au băgat coada între picioare și au renunțat la orice competiție. Deși mai au ei câte un zvâcnet și ironizează cu franglais. Dar cam atât.

Ciuda mea e că româna are la dispoziție atâtea posibilități și nu le fructifică. Atâtea posibilități! Cine este sau a trecut (ca mine) prin Facebook știe că oricând te supăra un „friend” puteai să-i dai „unfriend” și să-l razi pentru totdeauna de pe listă. Nu știu câte e de mare lexicul limbii române (aud că în 18 ani s-a îmbogățit cu 3.600 de cuvinte, toate din engleză; cam puțin totuși) dar, c-un pic de imaginație, ar putea crește vertiginos. Dar nu se lucrează destul, asta e. Cum, pe românul certăreț din fire (v. numărul de procese civile, care acum câțiva ani, dacă an reținut bine, era cam egal cu numărul locuitorilor — ceea ce, desigur, nu înseamnă că toții locuitorii s-au judecat în instanță), să nu-i treacă prin cap să pună în circulație cuvântul „dezprieteni”? Pentru Dumnezeu, ar fi în spiritul națiunii!

Să nu ne mirăm că englezii au un singur cuvânt, „siblings”, pentru care noi trebuie să punem două, „frate și soră”; dar de fapt ei au trei, și noi doar două. Să nu avem noi un (sau niște) „siblings”, precum englezii? Am putea să „ne punem ca target” sau să „ne focusăm pe” adoptarea/adaptarea unor „siblinguri”; sau măcar „siblingi”. Nu?