(7 septembrie 2018)
Iată ce spunea Mihail Manoilescu*, în 1940 (Rostul și destinul burgheziei românești):
„Eu cred că dacă România ar ajunge într-o zi printr-o minune să se cureţe de toate păcatele şi scăderile clasei ei politice conducătoare şi dacă s-ar dezbăra, ca prin farmec, de egoism, de intrigă, de corupţie, de incompetenţă şi de dispreţul pentru mase, totuşi, chiar şi atunci, ţara tot n-ar putea merge bine, dacă oamenii noştri publici nu s-ar lepăda şi de neseriozitate! Să numeşti în posturile publice cele mai grele prieteni de masă; să avansezi funcţionari incorecţi pentru că au intervenit în favoarea lor doamne irezistibile; să împarţi fondurile publice la ziariştii care te adulează; să treci în Parlament legi alcătuite de funcţionarii tăi şi pe care tu nici măcar nu le-ai citit; să periclitezi, pentru o glumă bună urmată de aplauze, un interes de stat, să vii în fruntea unui departament atunci când nimic nu te cheamă acolo ca să primeşti audienţe prelungite cu o notă galantă; să accepţi la inspecţiile făcute în ţară ca subalternii să-ţi aranjeze mese ce încep ca un banchet oficial şi sfârşesc ca un chef de mahala, iată atâtea şi atâtea forme de neseriozitate care pot părea anodine dar care, în realitate, sapă în chip nevăzut prestigiul conducătorilor faţă de mulţimea ce vede şi înţelege totdeauna mai mult decât îngăduie distanţa la care e ţinută.” (Citat din Bogdan Murgescu, România şi Europa, Polirom, 2007, p. 268–9)
* Mihail Manoilescu (n. 9 decembrie 1891, Tecuci – d. 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, gânditor economic și politic, politician român dintr-o veche familie aristocratică. (Wikipedia)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
<em>Călătoria</em> [neterminată a] <em>minții</em>, de Ogi Ogas și Sai Gaddam
Încearcă autorii să explice cum funcționează conștiința: „Cartelul conștiinței nu e nici întâmplător, nici emergent. Cartelul însuși (la f...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Două sanatorii, două lumi diferite. Sanatoriul lui Mann (Berghof) este un palat grandios, uneori grandilocvent, un adevărat teatru ideologic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu