Citez din Lee Smolin, „Timpul renăscut”, Humanitas, 2022, pp. 127–30: „[Î]n esență, tot ce există este o vastă colecție de momente încremenite. Fiecare moment are forma unei configurații a universului. Fiecare configurație există — și este percepută de orice ființe prinse în acea configurație — ca un moment de timp. (...) Tot ce percepe oricare dintre noi sunt momente — instantanee de experiență. (...) Trecutul nu s-a pierdut. Trecutul, prezentul și viitorul ne însoțesc mereu. Poate că experiența noastră figurează într-o mulțime finită de momente, dar acele momente nu dispar și nu încetează niciodată. (...) Frica de moarte se întemeiază pe o iluzie, care, la rândul ei, se întemeiază pe o eroare intelectuală. Nu există o curgere a timpului care se termină, fiindcă timpul nu curge. Există întotdeauna și vor exista întotdeauna doar momentele vieții noastre.”
De ce nu? De vreme ce, după cum spune John Hands în „Cosmo sapiens”, „poate că avem de-a face cu o limitare (...) a minții umane. Există oare o realitate pe care oamenii nu o pot înțelege, așa cum rocile nu pot înțelege că Soarele asigură lumina și căldura, iar cimpanzeii nu pot înțelege găurile negre?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu