În România, cândva — Intermezzo IIb: Trenuri în toate direcţiile

Continuare de aici

Bucureşti, Gara de Nord, zi lucrătoare, ora 10,58.

Trenul personal de Timişoara se vede îndepărtându-se încet. Peronul a rămas pustiu. La piciorului stâlpului care susţine acoperişul peronului, acelaşi cerşetor în haine slinoase continuă să răcnească, cu aceeaşi voce disperată. Călători de pe alte peroane — practic, din toată Gara de Nord — îl privesc de la distanţă, cu sentimente amestecate.

CERŞETORUL: De la Belgrad vine, de la Copenhaga, de la Stockholm! De la Leningrad! Îmbar–bar–bar–barcarea! Bra–bra–bra–bra–bra!... O–ho–ho–ho–ho–ha–ha! Îmbarcarea şi pe front! Îmbarcarea şi pe front! Îmbarcarea şi pe front! A–a–a–a–a! A–a–a–a–a! La Paris! La Moscova! La Leningrad! Stalin! Gheorghiu–Dej! Pe front, la Moscova! Pfu–pfu–pfu–pfu... pfu–pfu–pfu–pfu... pfu–pfu–pfu–pfu! A–ha–ha–ha–ha! V‑am prins cu... Cu ce v‑am prins? Cu ce? Cu ce? Cu ce? Îmbarcarea! La Moscova! La Moscova!...

S‑a apropiat o patrulă a miliţiei: un subofiţer şi, în spatele lui, un gradat. Patrula se opreşte în faţa cerşetorului.

SUBOFIŢERUL DE MILIŢIE: Unde‑ai zis? La Moscova?

Cerşetorul îl priveşte ţintă, ca hipnotizat. Dând să se ridice, răstoarnă sticla de  lângă el.

SUBOFIŢERUL DE MILIŢIE: La Moscova, ai zis? (Fără a‑şi dezlipi privirea de el, înfricoşat, cerşetorul neagă vehement, pe muteşte.) Da’ unde?

CERȘETORUL (ca în transă): La Paris...

Subofiţerul face un pas către el. Cerşetorul sare în picioare şi o ia la goană către capătul peronului. Îl vedem alergând disperat, dincolo de peron, printre şine, peste traverse, peste sticle goale şi gunoaie împrăştiate peste tot.

Continuarea aici