(12 martie 2021)
În viziunea lui Nassim Nicholas Taleb (Lebăda neagră, ed. Curtea Veche, 2018), „[î]n artă — să luăm cazul cinematografului — (...) ceea ce numim «talent» se sprijină pe succes, și nu invers. [Art De Vany] a arătat că din păcate o mare parte din ceea ce atribuim abilităților se face după ce faptul a avut loc. El susține că filmul face actorul, iar o mare doză de noroc neliniar face filmul.
Succesul filmelor depinde foarte mult de contagiune. Aceasta nu se aplică numai filmului, ci pare să afecteze o gamă largă de produse culturale. Este greu pentru noi să acceptăm că oamenii nu se îndrăgostesc de opere de artă doar de dragul acestora, ci și pentru a simți că aparțin unei comunități (s.m.). Imitând, ne apropiem de ceilalți, adică de alți imitatori. Este o metodă de luptă împotriva singurătății.” (p. 59)
Rămâne doar întrebarea: de ce unii iau totul, iar alții nimic? Este doar rodul hazardului? Acea doză de „noroc neliniar”?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu