(12 martie 2021)
În viziunea lui Nassim Nicholas Taleb (Lebăda neagră, ed. Curtea Veche, 2018), „[î]n artă — să luăm cazul cinematografului — (...) ceea ce numim «talent» se sprijină pe succes, și nu invers. [Art De Vany] a arătat că din păcate o mare parte din ceea ce atribuim abilităților se face după ce faptul a avut loc. El susține că filmul face actorul, iar o mare doză de noroc neliniar face filmul.
Succesul filmelor depinde foarte mult de contagiune. Aceasta nu se aplică numai filmului, ci pare să afecteze o gamă largă de produse culturale. Este greu pentru noi să acceptăm că oamenii nu se îndrăgostesc de opere de artă doar de dragul acestora, ci și pentru a simți că aparțin unei comunități (s.m.). Imitând, ne apropiem de ceilalți, adică de alți imitatori. Este o metodă de luptă împotriva singurătății.” (p. 59)
Rămâne doar întrebarea: de ce unii iau totul, iar alții nimic? Este doar rodul hazardului? Acea doză de „noroc neliniar”?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un banc sec cu dl Georgescu — de pe vremuri
Conversație telefonică. O voce: Bună ziua, cu dl Georgescu, vă rog. Gazda: Greșeală! Peste câteva minute. O voce: Bună ziua, cu...
-
Care este deci revoluția neterminată a lui Einstein? E vorba de unificarea fizicii cuantice cu spațiul-timp și — doi — de înțelegerea fizici...
-
Întâmplător, mi-au căzut ochii pe David Lodge, cu al său Bărbat făcut din bucăți (pe care m-am apucat să-l citesc). Aflu din biografia sa c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu