Arena. Cupola
Împodobite ca pentru carnaval: ghirlande de brad, panglici de hârtie, baloane colorate, felinare japoneze, frânghii şi trapeze în număr mare. Fundal: un castel din basme, cu turnuri şi arcade. Alături: o ţesătură de frânghii, cu ochiuri de mărime potrivită (cam ca un năvod), în poziţie verticală, puţin arcuit către arenă în partea de sus, servind pentru căţărarea acrobaţilor, cu acces direct la trapeze. Un tobogan lung, pornind de deasupra orchestrei (lateral), ajungând până la marginea arenei şi trecând pe sub una din arcadele castelului. Capătul de jos: la început mascat de baloane. Partea de sus a toboganului: acoperită de un văl transparent. (Acelaşi văl acoperă şi orchestra.)Spectacolul
Fără întreruperi între numere; fără anunţarea numerelor. Cu participarea unui mare număr de personaje simultan, foarte mobile pe aproape toată durata spectacolului. Nu vor fi numere de mare dificultate, urmărindu-se în principal integrarea armonioasă în întreg a spectacolului. În timpul numerelor principale vor continua balansările pe trapeze, căţărările pe frânghii etc., chiar şi cu riscul să abată întrucâtva atenţia spectatorilor. Din când în când, în cursul desfăşurării numerelor care necesită mai mult spaţiu, o parte din personaje vor părăsi temporar arena, în timp ce altele vor rămâne spectatori, la marginea arenei sau suspendate de frânghii şi trapeze, mimând participarea. Muzica: fanfară, orchestră, instrumente solo şi înregistrări. Melodiile se vor înlănţui, uneori cu suprapuneri de scurtă durată la trecerea de la o melodie la alta. (Un efect plăcut ar avea un pian în arenă, care să fie scos la un moment dat.) Melodii potrivite pentru carnaval, unele chiar având ca temă carnavalul. Luminile: mişcătoare, colorate, crescând şi scăzând în intensitate. Glob reflectorizant sub cupolă, în mişcare de la începutul şi până la sfârşitul spectacolului. Eventul, jocuri de artificii. Confeti, serpentine, pocnitori. O notă distinctivă a spectacolului: vânzare de dulciuri şi răcoritoare în sală.Personajele
Personaje din basme, cu mască, sau — după caz — cu mască neagră sau numai pe ochi. Făt–Frumos şi Ileana Cosânzeana, Flămânzilă, Setilă şi Ochilă, Albă–ca–Zăpada şi Cei Şapte Pitici, Motanul Încălţat, Scufiţa Roşie şi Lupul, Cei Trei Muşchetari, Păcală şi Tândală; Pepelea, Omul–Cel–Mai–Puternic–Din–Lume (sau Sfarmă–Piatră), Cenuşăreasa şi Prinţul; surorile Cenuşăresei, Frumoasa–Din–Pădurea–Adormită şi Prinţul, Prezentatorul (în frac şi cu joben), Clovni (machiaj clasic), Arlechini (pentru aducerea şi scoaterea materialelor din arenă, spre a se crea impresia că fac parte din spectacol) etc.Materialele, recuzita
O bună parte din materiale se vor afla în arenă (şi unele vor rămâne acolo) încă de la început, la îndemână: monocilcuri, perşuri, sfere pentru echilibristică, măciuci pentru jonglerie, perne mari din burete, basculă, materiale pentru prestidigitaţie etc. Cuburi mari, rigide, de diferite mărimi, cu desene din basme. Caleaşcă aurită (pentru sosirea şi plecarea Cenuşăresei). Locomotivă cu un vagon (pentru plecarea personajelor la sfârşitul „Carnavalului”).Numerele
1. Intrarea personajelor prin coborâre pe tobogan. 2. Defilarea–prolog a fanfarei. 3. Acrobaţie la trapeze: Scufiţa Roşie şi Lupul. 4. Prestidigitaţie: Flămânzilă. 5. Omul–Cel–Mai–Puternic–Din–Lume şi Ochilă (împreună cu alţii) pe monociclu. 6. Omul–Cel–Mai–Puternic–Din–Lume îşi dovedeşte puterea şi: salturi acrobatice la sol. 7. Albă–ca–Zăpada şi Cei Şapte Pitici: salturi la basculă. 8. Omul–Cel–Mai–Puternic–Din–Lume şi Păcală. Omul–Cel–Mai–Puternic–Din–Lume şi un Pitic: acrobaţie sub cupolă. 9. Prinţul şi Frumoasa–Din–Pădurea–Adormită: gimnastică acrobatică. 10. Cenuşăreasa: dresură de cai şi acrobaţie. 11. Cei Trei Muşchetari: salturi acrobatice pe cuburi. 12. Vals şi acrobaţie în mişcare circulară: Făt–Frumos şi Ileana Cosânzeana. 13. Plecarea personajelor cu „trenul”. 14. Epilog. Dezvăluirea identităţii artiştilor. Numere secundare (echilibristică, jonglerie etc.) — vor fi executate concomitent cu numerele principale sau ca părţi de legătură.DESFĂŞURAREA SPECTACOLULUI
Arena în întuneric. Se luminează un spot la marginea arenei, în faţa intrării artiştilor. Se vede cum cineva din umbră îl împinge pe Prezentator în spot, după care dispare. Prezentatorul rămâne în spot, dezorientat, aproape disperat.
PREZENTATORUL (către cel care l-a împins în arenă, în şoaptă): Hei! Nu mă lăsa aici! Hei! Ce trebuie să spun? Pentru Dumnezeu! Hei! (Adresându-se spectatorilor.) Mă scuzaţi! Nu mi-au spus nimic! Zău! Decât că-i carnaval la circ! Atâta tot! Cică să-i prezint. Dar cum? Cum să-i recunosc? Doar ştiţi cu toţii: la carnaval toată lumea vine cu mască! Nu? Cu mască. Şi-atunci eu cum am să-i recunosc? Cine ştie ce măşti şi-au pus! Te pomeneşti că unii-s aşa de urâţi, c-am să mă şi sperii!... Nu, nu. Trebuie să mă descurc. Am să m-apropii de fiecare, uite-aşa, hotărât, şi-am să-i spun: „Hei! Dumneata cine eşti? Te poftesc să-mi spui numaidecât! Care-i numele dumitale? Cu mine nu-ţi merge, aşa să ştii! Cu mine nu-ţi merge!”... Dar dacă nu vrea să-mi spună de bună voie?... Dacă nu–vrea–să-mi–spună–de–bună–voie... Ei bine, atunci am să-l silesc!...Dar cum?... Cine m-a pus? Cine m-a pus să mă bag în încurcătura asta, Dumnezeule!
În arenă intră un cântăreţ la piculină, costumat în arlechin şi cu mască, urmărit de un alt spot. Trece pe lângă Prezentator fără să-i dea nicio atenţie. Porneşte să dea roată arenei.
PREZENTATORUL (se ţine după cântăreţul la piculină): Hei!... Hei!... Tu cine eşti?... Cum să te prezint?... Gata, a-nceput carnavalul?... Nimeni nu mi-a spus nimic!... Pe tine cum te cheamă, prietene?... Spune-mi de carnaval dacă ştii ceva, fie-ţi milă! A-nceput?... Cine mai vine după tine?
Intră un cântăreţ la saxofon, de asemenea îmbrăcat în arlechin şi cu mască. La fel ca şi cântăreţul la piculină, nu-i dă Prezentatorului nicio atenţie; porneşte să dea roată arenei, urmându-l pe cântăreţul la piculină.
PREZENTATORUL (se ţine după cântăreţul la saxofon): Ia te uită!... Hei! Tu cine eşti?... Cum să te prezint?... A şi-nceput carnavalul?... Nu ştii nici tu nimic? Nimeni nu ştie nimic!... Iar eu trebuie să prezint spectacolul!... Eşti cântăreţ la... la ce?... Ce instrument e ăsta?... Nu-mi spui?
Intră un cântăreţ la trompetă, urmat îndeaproape de un cântăreţ la dubă, ambii costumaţi în arlechin, cu mască. Îi urmează pe primii doi, dând ocol arenei.
PREZENTATORUL (se ţine după cântăreţul la trompetă): Ştiu la ce cânţi tu!... E un instrument... serios! N-ai putea să fii şi tu niţel mai... serios?... Spune-mi, cine vine la carnaval?... (Se apropie de cântăreţul la dubă.) A-nceput carnavalul?... Poftim? N-aud nimic! Mai tare, te rog! (Cântăreţul suflă mai tare în instrumentul său.) Nu din drăcia asta! Spune-mi cu gura! Ce ştii de carnaval?
Intră omul–orchestră.
PREZENTATORUL (se ţine după omul–orchestră): Ăsta-i deja carnavalul? Gata, a-nceput?... (Publicului.) Ăsta la are pe toate! Nu-i chip să-nţelegi cu el!
Arena se luminează şi îşi face intrarea o fanfară. O însoţesc acrobaţi şi clovni, mascaţi cu toţii. Toată lumea dă ocol arenei.
PREZENTATORUL: A! De data asta e lată! Cred că a-nceput carnavalul! Gata, sunt sigur! Şi mie nu mi-au spus nimic! Cică du-te şi prezintă! Dar pe cine să prezint?
UN CLOVN (îl îmbrânceşte pe Prezentator): Dacă nu eşti în stare, spală putina! Lasă-mă pe mine!
PREZENTATORUL (îl îmbrânceşte la rândul său pe Clovn): Cum o să te las! Pe mine m-au numit „Prezentator”!
CLOVNUL: Ba pe mine, stimabile! (Publicului.) Astă seară începe marele carna...
PREZENTATORUL (îi dă Clovnului un brânci): ...val! Frăţioare, te-ntreci cu gluma! Cum vă spuneam, începe marele carna...
CLOVNUL (acelaşi joc): ...val! Asta eu trebuia s-o spun! (Fanfara iese.) Piei din ochii mei! (Publicului.) Astă seară începe marele carnaval!
PREZENTATORUL (resemnat): Cu nebunii să nu te pui niciodată. Poftim, prezintă tu, na! Dacă zici că le ştii pe toate!
CLOVNUL (de la piciorul toboganului ascuns de baloane): Întâi şi-ntâi, am onoarea să vi-l prezint pe...
Alunecând pe tobogan, Păcală îi cade Clovnului în spinare, culcându-l la pământ. Prezentatorul jubilează.
PREZENTATORUL: Ha-ha-ha! Ţi-am zis eu treaba asta nu-i de nasul tău! (Publicului.) Aşadar, iată că a şi sosit... (Se opreşte încurcat şi îl cercetează cu atenţie pe Păcală.) ...A şi sosit, cum vă spuneam... Cine o mai fi şi hâtrul ăsta! Of, şi nu mi-au spus nimic!
CLOVNUL: E Păcală, tăntălăule!
PREZENTATORUL: Asta voiam să zic şi eu! E Păcală–Tăntălăule! Vreau să spun, e Păcală în carne şi oase! N-am nevoie ajutor! A sosit... Păcală! Şi, dacă a sosit Păcală, poate să-nţeleagă şi un tăntălău că trebuie să pice şi... (Vrea să se ferească, dar e prea târziu: pe tobogan coboară Tândală, căzându-i Prezentatorului drept în spate şi culcându-l la pământ.)
CLOVNUL (cu dispreţ): A picat! Cine-i tăntălăul? Tândală! (Tândală îl ameninţă cu pumnul.) Nu, nu tu! (Arată spre Prezentator.) El!... Vreau să spun, a picat şi Tândală!
PREZENTATORUL (se ridică, îşi pune jobenul pe cap şi se scutură de praf): Râzi ca un prost! Paiaţă! Bineînţeles că a picat şi...
De pe tobogan încep să coboare unul după altul, într-un iureş, alte şi alte personaje. Clovnul şi Prezentatorul abia mai prididesc să-i anunţe după ce încearcă să se încredinţeze că nu greşesc, cercetându-i superficial pe fiecare în parte.
CLOVNUL: Setilă!
PREZENTATORUL: Şi... Flămânzilă! Da, da... Flămânzilă!
CLOVNUL: Ochilă!
PREZENTATORUL: Ăsta cine o mai fi? Bineînţeles că-i...
CLOVNUL: Prâslea cel Voinic, tăntălăule!
PREZENTATORUL: Bineînţeles, tăntălăule, că-i Prâslea cel Voinic! Ştiam şi singur!... Ăsta e... Vreau să spun... că ăsta e... chiar...
CLOVNUL: Pepelea!
PREZENTATORUL (cu dispreţ): Pe toate le ştii!
CLOVNUL: Mai bine cară-te de-aici!
PREZENTATORUL: Iar ăsta-i Făt–Frumos! (Clovnului.) Vezi că l-am recunoscut!
CLOVNUL: Motanul încălţat!
PREZENTATORUL: Cum o să fie încălţat!
CLOVNUL: Încălţat eşti tu! El e Motan!
PREZENTATORUL: Cum o să fie Motan!
CLOVNUL: Aşa bine! Motan!
PREZENTATORUL: A, el?... Credeam că zici de...
CLOVNUL: Credeai!
PREZENTATORUL: Unu... Doi... Trei... Au ieşit la număr! Cei Trei Muşchetari!
CLOVNUL: Muşchetari! Cei Trei Muşchetari!
PREZENTATORUL: Albă–ca–Zăpada şi Cei Şapte...
CLOVNUL: Pitici! Ca să nu mai spui iarăşi vreo prostie!
PREZENTATORUL: Deşteptule!
CLOVNUL: Prinţul şi Frumoasa–Din–Pădurea–Adormită.
Frumoasa–Din–Pădurea–Adormită cască, se culcă şi adoarme de îndată ce ajunge în arenă.
PREZENTATORUL: Unde vezi tu pădure?
CLOVNUL: Păi, tăntălăule, aici e carnaval! Poţi să-ţi închipui tot ce vrei tu!
PREZENTATORUL: Dacă-i carnaval, carnaval să fie! Mai bine, spune-mi tu cine se ascunde sub fiecare mască, dacă eşti aşa de deştept! Poate că Păcală nu-i Păcală! Poate că-i Tândală! Iar Tândală poate că-i Motanul Încălţat! Care, la rândul lui, nu-i cine credem noi ci Ileana Cosânzeana!
CLOVNUL: Mare ţi-e grădina ta, Doamne!
PREZENTATORUL: Uite, asta chiar că-i Ileana Cosânzeana! Iar ăsta... Ăsta nu-i nimeni...
CLOVNUL: Cum, nu-i nimeni! Nu-l cunoşti tu! Fiindcă nu eşti în stare de nimic! E Roşu–Împărat!
PREZENTATORUL: Cum o să fie Roşu–Împărat, dacă-i verde!
CLOVNUL: Poftim, Verde–Împărat!... Mare scofală!
PREZENTATORUL: Ăsta e... Aoleu! Ăsta mi se pare că-i Lupul!
CLOVNUL: Ascultă, prea o iei în serios! Nu-i decât carnaval! Cu toţii poartă mască. Aşa-i la carnaval!
PREZENTATORUL: Asta vroiam să zic şi eu... Nu-i decât carnaval! (Îl cercetează cu atenţie pe Lup, încercând să-i ridice masca.) Dar cine se ascunde sub masca asta?... Naiba să mă ia dacă ştiu.
CLOVNUL: Ţi-am zis eu că nu eşti bun de nimica!... Uite, asta e Scufiţa Roşie! Iar ăsta, hm, vreau să zic dumnealui... E Omul–Cel–Mai–Puternic–Din–Lume!
PREZENTATORUL: Bine că nu mi-a căzut în cap! (Tresare.) Scufiţa Roşie, ai spus? Dar... Lupul are s-o mănânce! (Lupul se repede la Scufiţa Roşie, care fuge.) Ţi-am spus eu! Şi nici n-am apucat s-o prezentăm! (Aleargă după Scufiţa Roşie, încercând să vadă cine se ascunde sub mască. Publicului.) Scufiţa Roşie este...
CLOVNUL: Scufiţa Roşie e Scufiţa Roşie! Şi gata.
PREZENTATORUL: Asta vroiam să spun şi eu! (Aparte.) Mare bătaie de cap!
Scufiţa Roşie se caţără pe reţeaua de frânghii, încercând să scape de Lup. Lupul o urmăreşte.
SCUFIŢA ROŞIE (îngrozită): Dar e carnaval!... E carnaval!
LUPUL (mârâie fioros): Carnaval?... Ce carnaval?
Alte personaje se caţără pe reţeaua de frânghii, în ajutorul Scufiţei Roşii: Prâslea cel Voinic. Cei Trei Muşchetari ş.a. Prâslea l-a ajuns pe Lup şi în „scarmănă” bine, în timp ce Scufiţa Roşie, deasupra arenei, ajutată de câteva personaje rămase jos, se agaţă de frânghii şi...
...Balans la trapeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu