(30 noiembrie 2018)
Când îi întinzi mâna, ridică laba şi ţi-o pune în mână. Nu se uită însă în ochii tăi. Priveşte oriunde, numai la tine nu. Zâmbeşte? Da, se poate spune şi aşa. Dar numai de jenă că îl obligi să facă un gest care nu-i de-al lor, ci de-al oamenilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Scrisoarea primăriței din Câmpina către ministra mediului, Diana Buzoianu
Cum o citesc eu Primărița din Câmpina, pesedista Irina Mihaela Nistor, i-a trimis ministrei mediului, pădurilor și apelor o scrisoare — „...
-
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
(15 iulie 2018) În autobuzul cu care mă întorc acasă, o femeie în vârstă, dar nu foarte, destul de scundă, slabă, purtând o bluză albă, cur...
-
Doar câteva gânduri (fără I.A. nu se mai poate!) Eu : Deci, cum e cu mecanica everettiană?... Eu, experimentator, am un fascicul de electr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu