Rostul lecturii

(16 iulie 2018)

O nouă perspectivă asupra cititului mi se deschide aşa, din senin — mai exact, asupra rostului lecturii, ca să zic aşa... Rostul lecturii?... De fiecare dată, citind, mi-am tot zis: citesc asta pentru a-mi fi de folos la... sau la... Dar dacă folosul viitor ar fi singura virtute a lecturii, ar fi foarte rău. Căci pe măsură ce mă apropii de „capăt”, lectura pare să devină tot mai inutilă: când mai apuc să „folosesc” ce am citit?... Dacă îmi fac speranţe amânând „exit”-ul, nu fac decât să amanetez rostul lecturii... Apropo, am auzit cândva de o doamnă care citea asiduu la nouăzeci şi doi de ani şi, pe deasupra, îşi făcea şi însemnări despre cele citite...

Ce-ar fi însă dacă cititul ar fi pur şi simplu un mod de existenţă? Unul din numeroasele moduri de existenţă, cărora, în mod eronat, le atribuim roluri auxiliare. Mâncăm pentru a supravieţui; dormim pentru a ne odihni, umblăm pentru a ajunge la... Muncim pentru a face rost de bani. Şi aşa mai departe... Pentru ce îşi făcea însemnări doamna de nouăzeci şi doi de ani, habar n-am.

NU! Mâncăm pentru că mâncatul e unul din modurile noastre de existenţă; dormim pentru că dormitul este un altul dintre modurile noastre de existenţă. Muncim pentru că munca face parte din viaţă. A! că respectivele moduri de existenţă aduc şi foloase, cu atât mai bine! Dar ele au întâi şi-ntâi o valoare intrinsecă, să ne fie clar!

Aşadar, nu citesc pentru a aplica cele citite la... ci, la fiecare lectură, trec la un nou mod de existenţă.

Și acum chestiunea rostului lecturii e rezolvată, nu-i așa?