Astăzi învăţăm linii

Astăzi să-i învăţăm pe copii liniile...
Linia dreaptă — ia uite! — nu se-opreşte
niciunde
iese pe fereastră, e foarte simplu,
trece departe de oraşe ca o autostradă
cu gândul ţinteşte orizontul
cu gândul se desprinde de Planetă
cu viteza luminii — uşor, copăcel! —
din lumina Lumii iese, pe lângă
argintul Lunii săgetează
şi se-afundă de-a dreptul
în bezna Cosmosului îngheţat
Poftim?... Mai departe?... Mai departe
hm! nu prea ştiu...

Nicio linie nu se opreşte nicăieri
vă vine să credeţi?
nici chiar linia şerpuită — o vedeţi?
şovăitoare coadă de zmeu evitând
cu umană prudenţă fierbinţeala Aştrilor —
unul în stânga, altul în dreapta
alţii peste tot...
Dar ce-ar zice ei de Cerc?
Noli tangere circulos meos!
apropo, să le spunem un secret:
în caz de pericol oricine poate cere
protecţia Cercului pe nisipul umed
al plajei
c-o piruetă de giruetă — că tot veni vorba —
trasăm cercul, i.e. ne-ncercuim
după care privim în jur:
nimeni dincolo de cerc să ne poată
face vreun rău —
vă vine să credeţi?...
Dar ce-ar zice ei de-o hiperbolă?
hiperboree se-apropie de axele lumii
tinde, se-ntinde, vibrează de-ncordare
exagerează...
asta e! n-are serenitatea liniei drepte

Să-i cruţăm, dar, de dezamăgiri:
multe au fost, multe-au rămas
pe data viitoare, nu?
Dar pe una n-o putem trece cu vederea —
săltăreaţa cicloidă, şontâc–rotund
şi precum veveriţa-ntr-un tambur
bezmetic alergând în chip de
Epi—
cicloidă.