Se transmite în direct din Bruxelles, citadela Comisiei Europene. Realizatorul tv, jurnalist specializat în politici externe, are un dialog relaxat cu o jurnalistă de la RFI pe o temă sensibilă: admiterea României în Spațiul Schengen. Emisiunea are ca fundal o piațetă dintr-o zonă aparent semicentrală, cu trafic domol. De care profită o mică ceată de puștani bruxellezi, de doisprezece–treisprezece ani, pe biciclete. Zvăpăiați, știindu-se în direct, dau spectacol ridicându-se c-o smucitură de ghidon pe roata din spate în timp ce se perindă țanțoși prin fața camerei, iar și iar. Deja nu mai sunt atent la dialogul celor doi profesioniști ai televiziunii. Urmăresc cu încântare dansul bicicletelor. Așa fac toți de îndată ce se știu observați, indiferent de cine sau cu cât interes, la Bruxelles, sau la București, sau oriunde în lume. Își trăiesc micile momente de glorie anonimă, efemeră, anticipând gloria care îi așteaptă negreșit în viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, instinctul ludic există!
Johan Huizinga afirmă că instinctul ludic la om există. Mi s-a părut până acum că e o exagerare, am încercat să găsesc argumente împotrivă ș...
-
Deși un scop ultim al lumii și al vieții nu există (sau, poate, nu este cunoscut încă), totuși natura nu creează nimic fără un scop, gratis,...
-
Sunt în lume, în desfășurare, evenimente pe care le-aș numi majore. Ascensiunea extremismului este unul din ele, dar extremismul nu e ceva n...
-
„Interviu”/conversație cu... IA Am ajuns la Søren Kierkegaard pornind de la The Denial of Death . Autorul, Ernest Becker, îi consacră lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu