Se transmite în direct din Bruxelles, citadela Comisiei Europene. Realizatorul tv, jurnalist specializat în politici externe, are un dialog relaxat cu o jurnalistă de la RFI pe o temă sensibilă: admiterea României în Spațiul Schengen. Emisiunea are ca fundal o piațetă dintr-o zonă aparent semicentrală, cu trafic domol. De care profită o mică ceată de puștani bruxellezi, de doisprezece–treisprezece ani, pe biciclete. Zvăpăiați, știindu-se în direct, dau spectacol ridicându-se c-o smucitură de ghidon pe roata din spate în timp ce se perindă țanțoși prin fața camerei, iar și iar. Deja nu mai sunt atent la dialogul celor doi profesioniști ai televiziunii. Urmăresc cu încântare dansul bicicletelor. Așa fac toți de îndată ce se știu observați, indiferent de cine sau cu cât interes, la Bruxelles, sau la București, sau oriunde în lume. Își trăiesc micile momente de glorie anonimă, efemeră, anticipând gloria care îi așteaptă negreșit în viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Jocul ca „oroare” de haos (Dialog cu IA)
Încadrând poezia în ludic, Huizinga încearcă să meargă la rădăcinile ludicului ( Homo ludens ). Și iată ce găsește: „De ce își potrivește o...
-
Care este deci revoluția neterminată a lui Einstein? E vorba de unificarea fizicii cuantice cu spațiul-timp și — doi — de înțelegerea fizici...
-
Întâmplător, mi-au căzut ochii pe David Lodge, cu al său Bărbat făcut din bucăți (pe care m-am apucat să-l citesc). Aflu din biografia sa c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu