Leonardo vs. Michelangelo

(17 ianuarie 2019)

Titanii artei au fost şi ei oameni. Leonardo da Vinci, contemporan cu mai tânărul Michelangelo Buonarroti,

îl critică fără menajamente pe acesta din urmă încadrându-l în categoria „pictorilor anatomişti”: „[P]entru a dovedi cât de buni desenatori sunt ei, alcătuiesc nuduri bătrânicioase şi fără gingăşie, de parcă ar fi saci de nuci, nu corpuri omeneşti, sau mai degrabă o legătură de ridichi, decât un nud muşchiulos”. Şi încă: „Să nu faci să fie toţi muşchii corpului prea evidenţi... Altminteri figura ta va semăna mai degrabă cu un sac de nuci decât cu o figură umană” (Walter Isaacson: Leonardo da Vinci, ed. Publica, 2018, p. 401). La rândul său, Buonarroti nu îl menajează pe Leonardo: „Tu care ai modelat un cal ca să fie turnat în bronz şi care, neizbutind, te-ai acoperit de ruşine şi ţi-ai părăsit opera!” (pag. 394); cu referire la eşecul lui Leonardo da Vinci în realizarea unui moment ecvestru, gigantic, al lui Francesco Sforza, duce al Milanoului.
„Saci de nuci”? Să aruncăm o privire pe desenul lui Michelangelo cu titlul „Bătălia de la Cascina”. Ce vedem? Un grup de bărbaţi „muşchiuloşi”, nu luând parte la o bătălie, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci pregătindu-se pentru bătălie: „s-a dat alarma”, care i-a surprins pe oştenii florentini la scaldă. Şi iată-i acum grăbindu-se să „se echipeze” pentru a se arunca în luptă. Să recunoaştem că ideea e originală, aceea de a înlocui tumultul bătăliei cu tensiunea premergătoare acesteia. Pe de altă parte însă, ce de muşchi, Dumnezeule! O adevărată paradă. N-avea dreptate Leonardo? Aproape că nu vezi un muşchi neîncordat. Delirium tremens! Mă uit la bărbatul aplecat peste apă, cel care întinde o mână. O mână toată numai muşchi! Cum de a putut Michelangelo să-şi imagineze că astfel se încordează muşchii când întindem un braţ?... Ca să nu ne mai întrebăm de ce întinde braţul în acel loc, când la nici doi metri în aval două mâini se ridică din apă. Se îneacă cineva? La câţiva centimetri de mal? De ce camaradul său nu-i dă o mână de ajutor şi niciunul dintre ceilalţi nu-i dă nicio atenţie?
Într-un cuvânt, mai că i-aș da dreptate lui Brâncuşi că sculptura lui Michelangelo (mă rog, desenele) e „biftec uman”.